George APOSTU, sculptor
George Apostu s-a nascut la data de 20 decembrie 1934, Stănișești, Bacău si a incetat din viata la data de 13 octombrie 1986, la Paris și este înmormântat la cimitirul Père-Lachaise.
A studiat sculptura alături de Ion Lucian Murnu și Constantin Baraschi, la Institutul de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu”, absolvind în anul 1959.
În 1957 participă pentru prima dată la o expoziţie de grup pentru tineret, la Moscova, cu lucrarea „Cap de copil”.
Începând cu 1964 și până când s-a stins din viață, George Apostu a avut numeroase expoziții personale în România și în străinătate (Franța, Belgia, Italia, Spania, Brazilia, India etc.). În 1983 i se atribuie un atelier de creație de către primăria orașului Paris.
„Țărăncuțe” – George Apostu (lemn, 87 × 61 × 27 cm) reprezintă trei siluete feminine stilizate, sculptate într-un bloc masiv.
„Fluturi”, lemn, prezintă o sculptură verticală cu forme ritmate și tăieturi geometrizate, caracteristică limbajului plastic al lui George Apostu.
„Fluturi în zbor” – George Apostu (lemn, 280 × 9 × 9 cm) este o instalație sculpturală formată din elemente verticale, subțiri, ritmate, care evocă zborul fragmentat al unor siluete ușoare.
„Treceri” (lemn) explorează ideea de prag și spațiu ritualic prin volume masive, ritmate, definitorii pentru sculptura lui George Apostu.
Nud ghemuit (marmură) reprezintă un corp uman concentrat într-un volum compact, cu forme esențializate și tensiune interioară, realizat de George Apostu.
„Nud” (Paris, 1985), piatră, realizat de Apostu George, explorează volumul compact și forma organică, într-o sinteză sculpturală esențializată, cu suprafață modelată liber.
„Desen” (Paris, 1984), cărbune pe hârtie, realizat de Apostu George, surprinde o siluetă feminină stilizată, din linii ample și gestuale, într-o compoziție expresivă și dinamică.
Realizează sculpturi în aer liber la Grenoble, 1967; Măgura, 1970, 1975; Costinești, 1972; Voroneț, 1972; Balta Albă-București, 1972.
Unul din cele mai cunoscute cicluri ale sale, „Tatăl și Fiul”, constituie o prelucrare sculpturală a vechiului motiv al „arborelui vieții”, starea de comunicare dintre elementul uman și cel vegetal făcând posibilă reactualizarea mitului regenerării organice. Alte cicluri – „Laponele”, „Fluturi” – dezvoltă sugestii formale ale artefactului țărănesc, ale căror morfologii preiau în mod firesc datele naturii vii.
În ultimii ani ai vieții, George Apostu trece de la păgânismul declarat al primelor sale lucrări, angajate în dialogul cu acel fond ecumenic neolitic la care se referea Mircea Eliade, și care îl inspirase și pe Constantin Brâncuși, aducând tema tatălui și fiului în aria de semnificație creștină.
„Solar” – George Apostu (lemn, 53 × 33 × 33 cm) este o sculptură masivă, ritmată de elemente verticale decupate, care evocă energia originară și forța vitală a lemnului. Structura cilindrică amintește de un totem arhaic, purtător al unei simbolistici solare.
„Tată și fiu” – George Apostu (lemn, 50 × 16 × 16 cm) este o sculptură esențializată, construită pe verticalitatea unei forme unice scindate, sugerând apropierea și diferența dintre generații. Volumul auster exprimă intimitatea legăturii dintre părinte și copil.
„Taină” – George Apostu (lemn, 38 × 24 × 26 cm) este o formă sculpturală abstractizată, marcată de tăieturi adânci și volumetrie organică. Suprafețele închise la culoare și jocul liniilor sugerează o prezență misterioasă, concentrată în esența ei primordială.
„Tors” – George Apostu (lemn, 54 × 23 × 22 cm) prezintă un volum sculptural fragmentat, construit din blocuri suprapuse, cu incizii viguroase ce sugerează anatomia esențializată. Formele brute transmit forță, stabilitate și un echilibru arhaic.
„Tată și fiu” – George Apostu (lemn, 84 × 55 × 30 cm) este o sculptură monumentală, definită de volume geometrizate și suprafețe brute. Forma alungită și elementul secundar atașat sugerează relația protectoare dintre părinte și copil, într-o expresie arhaică și esențializată.
„Christ” – George Apostu (lemn, 85 × 20 × 12 cm) reprezintă o figură arhaică, verticală, sculptată dintr-un trunchi masiv. Inciziile simple, aproape hieratice, sugerează un chip și un trup stylizat, evocând spiritualitatea aspră și esențializată a operei lui Apostu.
„Extaz” – George Apostu (lemn, 72 × 40 × 18 cm) este o sculptură expresivă, modelată dintr-un trunchi masiv brăzdat de fisuri naturale. Chipul stilizat, abia sugerat, pare suspendat între suferință și revelație, evocând intensitatea unei trăiri spirituale profunde.
„Nuduri” (cărbune și pastel pe hârtie, 34,5 × 48,5 cm, semnat dreapta jos) organizează, în limbajul lui George Apostu, volume curbe și linii continue într-o compoziție abstractizată.
În anul 2001, în Parcul Kiseleff din București a fost organizată „Zona Apostu”, care reprezintă un ansamblu sculptural de opt lucrări, unele dintre ele transpuse în bronz după originalele în lemn și piatră artificială.
Ca semn al aprecierii față de întreaga sa activitate artistică Colegiul Național de arte îi poartă numele.
George Apostu a fost distins în 1966 cu premiul Ioan Andreescu al Academiei Române, în 1970 cu marele premiu pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Știi mai multe despre George APOSTU, sculptor? Spune și altora!