Ştefan IONESCU VALBUDEA, sculptor
Ştefan IONESCU-VALBUDEA s-a născut la Valea Budei, in anul 1856 si a încetat din viata la Bucureşti, in anul 1918.
Este cunoscut cu pseudonumul Valbudea. Ștefan Ionescu și-a luat pseudonimul de Valbudea, după localitatea unde s-au născut părinții săi, Valea Budei din apropiere de Valea Călugărească. Acolo, părinții erau podgoreni din tată-n fiu, ei având în proprietate un teren cultivat cu viță de vie.
A obținut o bursă de studii la Paris, unde a lucrat în atelierul lui Emmanuel Frémiet și apoi al lui Alexandre Falguière.
În anul 1185-1886 a călătorit în Italia, la Roma și Florența, unde a luat contact cu opere marilor maeștri ai Renașterii.
Valbudea a cumpărat de la Louis Blanc casa atelier aflată pe strada Grigore Alexandrescu nr. 25. Ion Jalea a amintit că era „… un adevărat laborator de artă, atelierul apărea plin de gânduri și de scule… Cu bluza albă, înaintea mesei de lucru, maestrul se regăsea în izolare meditativă, liniște și concentrare… În atelier se aflau schițe, portrete și lucrări acoperite în curs de execuție. Aici am văzut statuia de Copil dormind, care nu era cel cunoscut astăzi. Acesta avea amândouă mâinile sub cap. Maestrul lucra mult, își avea orele lui de lucru în care se închidea în atelierului lui și lucra.”
Principalele lucrări pe care le-a făcut sunt Mihai Nebunul, cu care a obținut o medalie onorabilă în 1885 la Salonul Oficial din Paris, Învingătorul cu care a luat Medalia a III-a la Expoziția internațională de la Paris din anul 1889, Speriatul, Femeie odihnindu-se, Copil dormind, bustul Veronicăi Micle și bustul lui Eugeniu Voinescu. Din cauză că majoritatea lucrărilor sale au fost modelate doar în gips, din cauză că nu a reușit să atragă fonduri financiare pentru turnarea lor în bronz sau executarea lor în marmură, lucrările reprezentative ale lui Valbudea - Mihai Nebunul, Speriatul și Femeie odihnindu-se, au fost turnate în bronz de abia în anii 1959 și 1961, după care au fost clasate ca obiecte de patrimoniu național în clasa Tezaur.
Ionescu-Valbudea a făcut sculptură monumentală: „Vulcan şi Mercur” de pe faţada Băncii Naţionale din Bucureşti, relieful „Ştiinţa” de pe frontul palatului Universităţii Alexandru Ioan-Cuza din Iaşi. A lăsat şi o serie de portrete şi compoziţii care se caracterizează prin fineţea modelajului şi prin adâncimea analizei psihologice: „Ionescu-Gion”, „Poetul E. Voinescu”, „Bust de fetiţă”, „Copil dormind”, „Femeie odihnindu-se”, „Speriatul”.
Lucrări ale artistului se găsesc la Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti.
In anul 1885 a primit menţiune la Expoziţia Universală, Paris, Franța, iar in anul1889 medalia de bronz la Expoziția Universală, Paris, Franța.