Peter JACOBI, sculptor, fotograf, artist vizual
Peter JACOBI s-a născut la Ploieşti, in anul 1935.
În anul 1954 a fost admis la Facultatea de Arte, secția sculptură, azi Universitatea Națională de Arte București, pe care a terminat-o șase ani mai târziu, în 1961.
Prima expoziție personală a lui Jacobi a avut loc în anul 1965 la Galeria Simeza.
În anul 1970, la vârsta de 35 de ani, sculptorul s-a mutat în Germania, unde un an mai târziu avea să devină profesor la Universitatea de Artă (Hochschule für Gestaltung) din Pforzheim, unde a profesat până în 1998.
În România, cea mai amplă lucrarea a sa este Memorialul Holocaustului din București, inaugurat la data de 8 octombrie 2009.
Premii
• Premiul Bienalei de la Sao Paulo (1973)
• Premiul Fundației Lewis - Tiffany de la New York (1974)
• Premiul „Ion Andreescu“ al Academiei Române (2002) pentru expoziția retrospectivă la Muzeul Național de Artă al României
• Premiul „Margareta Sterian“ pentru creație plastică (16 decembrie 2003) i-a fost decernat lui Peter Jacobi pentru expozitia Palimpsest, deschisă la Muzeul Național de Artă al României.
• Siebenbürgisch-Sächsischer Kulturpreis (2003) (Premiul cultural al sașilor transilvăneni), Dinkelsbühl.
• Premiul Erich-Heckel al asociației artiștilor din Baden-Württemberg (7 decembrie 2008), pentru întreaga sa carieră artistică.
• Premiul Național „Constantin Brâncuși” (2021)
Pasiunea sa pentru fotografie s-a canalizat în special pe tema Biserici fortificate din Transilvania.
În 2004, a finalizat proiectul fotografic „Stillleben nach dem Exodus - Wehrkirchen in Siebenbürgen" (Natură moartă după exod - Biserici fortificate din Transilvania) în care prezintă situația dezastruasă a acestora, aflate în curs de ruinare după exodul populației germane (sași) din România.
Pentru aceasta, timp de doi ani a colindat satele săsești cele mai îndepărtate, inventariind peste două sute de localități.
“Deşi Jacobi gîndeşte plastic şi narativ cu o remarcabilă profunzime şi cu o tot atît de mare fineţe, ceremonialul creaţiei sale nu este unul prometeic, măreţ şi inhibant pentru privitorul neprevenit. Forţa lui ieşită din comun nu este consecinţa vreunei retorici copleşitoare, ci rezultatul direct al unei mari capacităţi de concentrare şi al unei afectivităţi profunde şi discrete.” Pavel Șușară, România Literară, 2007
