Pera Bulz, taragotistul din Țara Zarandului
Pera Bulz s-a născut în 2 august 1946 în comuna Vaţa de Jos, judeţul Hunedoara.
Absolvent al Şcolii Tehnice de Maiştri (1970), se angajează la Întreprinderea Minieră Barza ca maistru miner, apoi la Întreprinderea de Calcită din Vaţa de Jos, de unde iese la pensie.
Pera Bulz și-a început activitatea artistică ca taragotist în cadrul tarafului de suflători din Vaţa de Jos condus de inimosul dascăl Aurel Colf. Sub bagheta acestui dirijor i-a încântat pe iubitorii de folclor cu piese muzicale devenite celebre în arealul zărăndean: Ponoreanca de la Căzăneşti, Urzicuţa din Tătărăşti, Ardeleanca din Birtin.
În 1981 a devenit conducătorul tarafului din Vaţa de Jos, ducându-l spre notorietate artistică, mai ales în aria interpretativă. A cules folclor muzical din Ţara Zarandului şi din alte zone etnofolclorice ale judeţului care au devenit piese de rezistenţă în repertoriul formaţiei, în special ţarine, ardelene şi doine.
A colaborat fructuos cu Drăgan Muntean, realizând casete audio: De la Vaţa-n Pădureni, conţinând melodii din Zarand şi Poieniţa Voinii. Începând cu anul 2004, Pera Bulz îşi diversifică activitatea muzicală artistică prin reîmprospătarea repertoriului lui cu noi cântece autentice culese personal de la bătrânii din satele zărăndene: ţarini, doine şi hora satului, şezători şi nunţi.
Cu aceste noi piese folclorice se va prezenta la festivaluri locale: Festivalul Pădurenilor „Drăgan Muntean”, Festivalul Taragotului de la Vaţa, Nedeia Vulcăneană, Serbările Naţionale Ţebea, obţinând numeroase premii şi distincţii.
A efectuat numeroase turnee în ţară şi străinătate: Zagreb (Croaţia), Zacopane (Polonia), Belgia, Franţa, Ucraina, Danemarca, Vietnam ş.a.
În anul 2007, revista „Hunedoara Quality Magazin” îl declară Personalitatea Anului.
Periodic, apare la posturile de radio şi televiziune.
În 2012 a înregistrat CD-ul Pera Bulz şi Taraful de la Vaţa, care s-a bucurat de un binemeritat succes în rândul iubitorilor de folclor.
UNESCO l-a recunoscut oficial drept păstrător al tradiţiilor şi i-a acordat titlul de „Tezaur Uman Viu” în anul 2012.
“Am început cu vioara. Cântam după ureche. Mă învățase dascălul meu, Emil Buzaș, că pe atunci, învățătorul satului mânuia toate instrumentele. Parcă-l văd cum venea, dimineațta, la noi acasă. Prin nămeți până la brâu. Cu un palton negru. Îl așteptam la poartă, cu ghiozdanul în spate și cu vioara în mână.” (Pera Bulz)
“De mic copil am visat la acest instrument şi mi-a creat din fragedă copilărie atât bucuria de a cânta, cât şi dragostea faţă de natură. Orice floare sau peisaj din natură făcea să îmi vină în minte o melodie…“ (Pera Bulz)