Aurel BĂEȘU, pictor
Aurel Băeșu s-a născut la data de 26 mai 1896, Fălticeni, Suceava, si a încetat din viata la data de 24 august 1928, la Piatra Neamț.
Era fiul unui modest funcționar de prefectură. Rămas orfan de mamă la o vârstă fragedă, s-a atașat de a doua mamă, Natalia Băeșu, după recăsătorirea tatălui său.
Artistul a fost un apropiat al scriitorului Mihail Sadoveanu, de a cărui fiică, Lia Sadoveanu, s-a îndrăgostit. Iubirea lor va rămâne însă platonică, situaţia materială a pictorului fiind mereu precară şi nepotrivită unei propuneri în căsătorie, potrivit rigorilor epocii.
„Băiat cu mâinile în buzunare” (ulei pe carton) surprinde, în tonul melancolic specific lui Aurel Băeșu, un copil cu privirea coborâtă și postura timidă. Cromatica domoală și modelarea blândă a volumelor accentuează fragilitatea și inocența personajului.
„Cărare” (acuarelă, 29 × 41,5 cm, semnat dreapta jos cu negru) evocă, prin sensibilitatea lui Aurel Băeșu, un peisaj tăcut, cu arbori filiformi și tonuri estompate, de atmosferă melancolică.
„Soldat rănit” (1917, ulei pe carton, 41,5 × 59 cm) surprinde, în sensibilitatea cromatică a lui Aurel Băeșu, un combatant care își sprijină camaradul rănit pe câmpul de luptă. Tonurile de verde, ocru și brun accentuează dramatismul scenei. Semnat stânga jos: ABăeșu / Iași 1917.
„Moș Cerbu” (ulei pe pânză, 50 × 57,5 cm, semnat dreapta jos cu brun, colecția Ion Chiricuță) conturează un portret grav, Aurel Băeșu concentrând expresia personajului prin tonuri sobre și modelaj sensibil.
„La Margine de Sat” (ulei pe pânză, 40,5 × 50,5 cm) surprinde un colț rural auster, cu o construcție modestă și un stâlp înclinat, integrate într-un peisaj larg, bătut de vânt. Tușa liberă și cromatica rece transmit atmosfera melancolică specifică lucrărilor lui Aurel Băeșu.
„Peisaj” (ulei pe pânză/carton, 25 × 35 cm) redă o casă rurală înconjurată de vegetație abundentă, așezată la poalele unui deal, sub un cer frământat. Tușa pastoasă și paleta vibrantă de verzi și ocruri evidențiază sensibilitatea cromatică și lirismul specific lui Aurel Băeșu.
„Fată scriind”, surprinde, prin sensibilitatea lui Aurel Băeșu, o tânără absorbită de lectură, redată prin tușe calde și intime.
„Autoportret” (ulei pe pânză/carton, 19 × 17 cm) surprinde un chip tânăr, cu pălărie și expresie concentrată, modelat prin tușe libere, realizat de Aurel Băeșu.
„Asfințit de Soare” surprinde, prin tușa expresivă a lui Aurel Băeșu, liniștea serii, unde siluetele copacilor se decupează pe un cer cald, vibrând în nuanțe de lumină și umbră.
„Flofi la Piept” (ulei pe carton, 49 × 36 cm, semnat și datat dreapta jos, cu negru: „A. Băeșu, (1916)”) evidențiază, în maniera lui Aurel Băeșu, un portret feminin expresiv, cu tușe vibrante și cromatică caldă.
„Peisaj în Italia” (ulei pe carton, 41 × 28,5 cm) înfățișează un ansamblu de construcții vechi, ridicate pe o colină, înconjurate de vegetație bogată și lumină mediteraneană. Tușa liberă și armonia cromatică evidențiază privirea lirică a lui Aurel Băeșu asupra peisajului italian.
Peisaj cu case (ulei pe pânză, 1915) surprinde, prin paleta luminoasă și tușa liberă a lui Aurel Băeșu, un colț de așezare rurală, cu case joase integrate armonios în peisajul vegetal. Compoziția echilibrată și cromatica caldă transmit o atmosferă senină, evocând simplitatea și liniștea vieții cotidiene, specifice universului intim al artistului.
„În pădure”, (ulei pe carton), evocă, prin sensibilitatea lui Aurel Băeșu, un peisaj intim cu arbori și lumină filtrată, redat prin tușe vibrate.
„Biserica din Fălticeni” (ulei pe carton, 46,5 × 68 cm, semnat dreapta jos, cu brun: „Băeșu”) surprinde, în maniera lui Aurel Băeșu, un peisaj arhitectural, cu atmosferă caldă și tușă expresivă.
Portret de țărancă surprinde o femeie rurală într-o atitudine meditativă, cu gest reținut și expresie gravă. Realizat între 1920–1928, tabloul evidențiază sobrietatea cromatică și forța expresivă caracteristică lui Aurel Băeșu.
Între 1907 și 1912 urmează cursurile gimnaziului "Alexandru Donici" din Fălticeni.
După absolvirea acestuia, se înscrie în anul 1912 la Școala de Belle Arte din Iași unde studiază pictura timp de patru ani cu Constantin Artachino și Gheorghe Popovici. Aici se remarcă alături de alți doi tineri - Mihai Onofrei și Adam Bălțatu.
„Cap de țărancă” (ulei pe carton, 44 × 34 cm, 1919), semnat stg. jos cu roșu, surprinde un portret frontal de o mare sinceritate expresivă. Chipul femeii, luminat cald, este modelat prin pastă densă și tușe nervoase, specifice lui Băeșu. Baticul ocru, redat cu texturi bogate, încadrează figura și pune în valoare privirea adâncă, meditativă. Compoziția emană noblețe, simplitate și forță interioară.
„Crizanteme” (ulei pe pânză, 57,7 × 50 cm), semnată stg. jos cu roșu, prezintă un buchet bogat de flori albe și mov, dispuse într-o compoziție densă și vibrantă. Tușele pastoase, în relief, conferă volum și mișcare petalelor, iar paleta întunecată a fundalului amplifică luminozitatea florilor. Lucrarea exprimă sensibilitatea lui Aurel Băeșu pentru nuanțe delicate și pentru dinamica naturală a florilor.
„Cap de femeie” (pastel și cărbune pe hârtie, 47,5 × 58,5 cm, 1924), semnat și datat stg. jos cu negru, surprinde portretul unei tinere surprinse într-o lumină moale, ce îi modelează trăsăturile delicate. Aurel Băeșu folosește tehnica pastelului pentru a crea fine nuanțe de ocru, verde și violet, în timp ce cărbunele conturează expresivitatea chipului. Lucrarea emană sensibilitate, poezie și o discretă melancolie.
Este distins de către Academia Română, în anul 1915, cu Premiul I "Lecomte de Nöuy" pentru desen.
„Case la țară” (ulei pe carton, 23,5 × 34 cm, semnat stânga jos) surprinde, prin viziunea lui Aurel Băeşu, o scenă rurală intimă, construită din tușe dense, tonuri calde și o atmosferă de tihnă arhaică.
„Aurel Băeşu ilustrează portretul, pentru care era remarcabil dotat, abordând un gen, la noi, fără tradiţie îndelungată. Dacă facem abstracţie de portretul votiv al ctitorului din frescele evului mediu românesc – prea îndepărtat, prea standardizat pentru a-l lua ca reper într-o evoluţie a genului în arealul românesc – portetul modern, în sensul în care Europa l-a consacrat, avea la noi în contextul experienţelor plastice ale lui Băeşu, mai puţin de un secol… Mai toate autoportretele artistului sunt tot atâtea spovedanii – cele mai multe dramatice; sunt confesiunile unei vieţi pătrunse, fără încetare, de o aspiraţie neîntreruptă spre desăvârşirea unui ideal – cel mai statornic al vieţii sale – plenara sa împlinire prin artă”. Gh. Macarie
Știi mai multe despre Aurel BĂEȘU, pictor? Spune și altora!