Niţă Anghelescu, pictor, arheolog
Niţă Anghelescu s-a născut la 5 noiembrie 1903, în comuna Cuza Vodă, județul Călărași și a incetat din viata in data de 28 februarie 1999, la Bucureşti.
A debutat la saloanele oficiale de pictură, unde a expus constant între anii 1934–1944. Între 1936–1948 a executat lucrări de pictură murală. În anii 1938 și 1950 a participat la expoziții de grup la Călărași.
A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
În anul 1951 a renunțat la pictură pentru a se dedica arheologiei și a fost numit director al Muzeului Regiunii București. Tot atunci a devenit întemeietorul muzeelor din Călărași, Slobozia (unde a organizat o secție care, după reorganizarea administrativă din 1968, a devenit Muzeul Județean Ialomița), Alexandria, Turnu-Măgurele și Roșiorii de Vede.
A publicat studii precum: Săpăturile de la Satu Nou (1958), Descoperiri arheologice la Independența (1961), Morminte din secolul IV descoperite la Călărași (1977), precum și contribuții în volumele Cultură și civilizație la Dunărea de Jos (1985), abordând teme precum Cultura Boian și Cetatea Bizantină de la Păcuiul lui Soare.
În anul 1975 s-a pensionat de la Muzeul de Istorie din Călărași și a revenit la prima sa pasiune, pictura, realizând noi creații și organizând alte expoziții. Din această perioadă datează lucrări considerate adevărate capodopere: „Început de viscol în Bărăgan”, „Căratul fânului”, „Cuib de barză la Brâncoveni”, „Înserare în Bărăgan”.
Temele majore ale creației sale au fost portretul și peisajul, cu o sensibilitate aparte pentru lumea rurală a Bărăganului.
A realizat numeroase călătorii de documentare în Italia, Elveția, Spania, Franța, Germania, Austria, Turcia, Bulgaria, China și fostul URSS, experiențe din care au rezultat peisaje de o rară frumusețe.
„Pictura pentru mine este un limbaj mai propriu, o structură aptă să exprime întrega gamă de aptitudini intime. Dacă iarba ar putea să picteze, am vedea tablouri solemne despre drumul sevei prin rădăcini. Dacă aştrii ar putea să picteze, am vedea imensitatea lumii păstrate în limitele tridimensionele ale unui tablou de, să zicem, 20cm/20 cm. Nu înseamnă de aici nimic altceva decât că omul îşi exprimă propria identitate prin tot ceea ce face. După cum, nu înseamnă nimic că am dat eu, acum, ultimul, definiţia picturii. Ceea ce v-am spus este numai definiţia mea”. Niţă Anghelescu
Niţă Anghelescu a rămas şi zugravul care a restaurat sau a împodobit cu pictură noua bisericile din Ulmu, Radu Negru, Floroaica, Grădiştea, Roseţi, Satnoieni. Cât zugrăvea se ruga şi postea.
Creația sa se află în muzee și colecții din țară și din străinătate. Cu ocazia centenarului său, în anul 2003, Muzeul Dunării de Jos i-a dedicat o expoziție omagială în Foaierul Fordoc din Călărași, celebrându-l ca întemeietor de muzeu și plastician al locului.
Expoziții personale
1988 – București
1983 – București
1981 – București; Călărași
1980 – Slobozia
1977 – București
1976 – prima expoziție personală, itinerată la Călărași, Slobozia și Cuza Vodă
Distincții
Cetățean de Onoare al municipiului Călărași.
Știi mai multe despre Niţă Anghelescu, pictor, arheolog? Spune și altora!