Ioana BĂTRÂNU, pictor
Ioana Bătrânu s-a născut in anul 1960, in Unirea, județul Călărași, Muntenia, România.
A absolvit în anul 1983 Departamentul de Arte Grafice a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București.
Lucrează din anul 1990 la Muzeul Țăranului Român din București.
„Îmi amintesc de prima expoziţie a Ioanei Bătrânu, la Atelierul 35 în 1987, în cadrul unei prezentări de Alternative urmată de o expoziţie personală, în același an. M-a frapat din primul moment cum, în contextul unui grup de neo-expresioniști, atunci în plin asalt al debutului, Ioana Bătrânu reușea performanţa unei coerenţe a gestului dezlănţuit programatic, atît de bine stăpînită, încît părea că obligă ’’expresia’’ să se întoarcă din drum, spre interior. Era un semn premonitoriu. Într-adevăr, pe acest traseu a evoluat de atunci pictura Ioanei Bătrânu și, mai larg spus, viziunea și experienţele interioare care au orientat-o spre ceea ce astăzi poate: crearea unei stări de fascinaţie punctată de neliniști, dar și de înduioșări, toate provocate de pendularea între gestul emoţional exteriorizat și permanenta, atenta întoarcere spre interioritatea lucrurilor, fie că este a lucrurilor reale, fie că este vorba de propria reculegere, de pauză reflexivă în faţa acestui real pe care nu-l ocolește. Cu acest demers, în felul lui o aventură spirituală de înaltă ţinută, de fapt religioasă în esenţa ei, Ioana Bătrânu nu putea decît să opteze pentru rigorile formulei tradiţionale a „tabloului” pictat reglementar în ulei pe pînză sau carton, în spaţiul căreia această aventură, reiterată în fel și chip, se desfășoară. O face, uneori, ca un spectacol cu grijă regizat – aici s-ar înscrie Grădinile – alteori ca un mănunchi de amintiri intermediate prin visurile retrăite în anxietatea și absurdul lor plin de tîlc. Uneori, aventura rezultă chiar din contactul cu lumea adevărată, cea care există: lumea obiectelor, a interioarelor cu atmosfera lor, numai ușor translată spre „altceva” și încărcată de aluzii la cealaltă faţă a lumii.”(Amelia Pavel)
“Pictura Ioanei Bătrânu vizează un spectru al subiectivității profunde, al unei priviri detașate de marile drame ale lumii, concentrată mai degrabă spre interior, spre surprinderea unor stări afective și emoții. Seriile consacrate precum „Grădină”, „Banchet”, „Interior melancolic” prezintă spații golite de prezența umană, bine determinate, închise, ca și cum însăși artista ar lua distanță față de lumea exterioară. Grădinile pictate de Ioana Bătrânu diferă de cele ale lui Horea Paștina, lipsindu-le liniștea bătrânesc-patriarhală, relevând o paradoxală vitalitate a descompunerii (o natură luxuriantă, cu plante crescute în neștire). În aceste grădini ale abandonului este inclus adeseori motivul porcului pe care îl vom reîntâlni sub un aspect politic într-o altă lucrare a Ioanei Bătrânu, de la etajul I al muzeului.” (Cristian Vechiu)
Știi mai multe despre Ioana BĂTRÂNU, pictor? Spune și altora!