Ștefan NĂSTAC, ilustrator și grafician
Ștefan NĂSTAC (ortografiat uneori Nastac) a fost un grafician activ în perioada postbelică, prezent constant în revistele și volumele pentru copii din anii 1950–1980. Numele său apare pentru prima dată într-un context oficial în 1955, când revista Arta Plastică publica o cronică ilustrată a Plenarei anuale a Uniunii Artiștilor Plastici, în care era menționat drept cel mai tânăr participant.
Cu toate acestea, deși activitatea sa artistică a continuat în deceniile următoare, numele lui Ștefan NĂSTAC a fost omis inexplicabil din Dicționarul artiștilor români contemporani de Octavian Barbosa (1976), precum și din cataloagele anuale din anii 1970–1980, ceea ce a dus la o ștergere aproape completă din evidențele oficiale.
Departe de a fi un nume de prim-plan, Ștefan NĂSTAC a fost totuși o prezență constantă și apreciată în grafica de carte și ilustrația pentru copii. Stilul său, riguros și echilibrat, se înscrie în estetica realistă a epocii, caracterizată prin linii ferme, compoziții ordonate și personaje bine definite, într-o atmosferă vizuală calmă și accesibilă.
Ilustrațiile sale, departe de exuberanța experimentală a altor colegi de generație, transmit siguranță, claritate și o eleganță discretă, ceea ce le-a făcut potrivite pentru numeroase volume școlare și literare destinate copiilor și adolescenților.
Una dintre lucrările sale de vârf este volumul „Cei din lună” de Dimitrie Stelaru (Ed. Tineretului, 1969), unde desenul lui Ștefan NĂSTAC împletește rigoarea tehnică cu imaginația poetică a textului, rezultând o carte memorabilă în peisajul editorial al vremii.
De-a lungul carierei sale, a colaborat îndeosebi cu Editura Tineretului și Editura Ion Creangă, ilustrând numeroase volume, printre care:
Aripioară de argint – Mihnea Moisescu (1961)
Trude, zâna ploilor – Theodor Storm (1962)
Gentuța cu pelican – Luiza Vlădescu (1963)
Iepurașul cel isteț – Radu Alexandrescu (1967)
Cei din lună – Dimitrie Stelaru (1969)
Aventurile lui Tom Sawyer și Huckleberry Finn – Mark Twain (1970, 1973, 1988)
Prințesa Fluture – Iulia Hașdeu (1972)
Racheta albă – Ludovic Roman (1975)
Fata babei și fata moșneagului – Ion Creangă (1982)
Neghiniță – Barbu Șt. Delavrancea (1985)
De asemenea, a realizat manuale, coperte, benzi desenate și ilustrații educative, fiind prezent până spre mijlocul anilor 1980.
Deși biografia sa rămâne fragmentară, opera lui Ștefan NĂSTAC se conturează astăzi ca un martor vizual al unei epoci de tranziție, în care ilustrația românească pentru copii a evoluat de la constrângerile ideologice la o expresie grafică mai liberă și mai personală.
Știi mai multe despre Ștefan NĂSTAC, ilustrator și grafician? Spune și altora!