Dragoș MORARESCU, pictor, arhitect
Dragoș Morărescu s-a născut la data de 6 octombrie 1923, în Bucureşti, şi a încetat din viaţă în anul 2005.
Între anii 1944 și 1947 studiază la Academia de Belle-Arte. În paralel a urmat și cursurile Facultății de Arhitectură din București pe care o absolvă în 1949.
A debutat foarte timpuriu, în 1943, la Salonul Oficial de Arte Decorative, organizat la Ateneul Român, unde a obţinut menţiunea I. Din 1947, a participat constant la Saloanele Oficiale, precum şi la numeroase expoziţii colective din ţară şi din străinătate. De-a lungul carierei sale, a realizat 30 de expoziţii personale, desfăşurate între 1966 şi 1998.
Activitatea sa artistică s-a caracterizat printr-o extraordinară diversitate tehnică. A lucrat în desen, guaşă, tempera, cerapastel, linogravură, litografie, a utilizat tehnici proprii, a realizat pictură de şevalet, pictură murală în tempera şi frescă, precum şi sculptură în foaie de metal ciocănit şi cizelat, demonstrând o stăpânire remarcabilă a mijloacelor de expresie plastică.
Opera sa s-a structurat în cicluri tematice bine definite, între care: „Mitologii autohtone”, „Metamorfoza formelor”, „Personalităţi ale spiritualităţii româneşti”, „Peisaje şi destine româneşti” şi „Bucureşti – aspecte de ieri şi de azi”, teme care reflectă interesul său constant pentru identitatea culturală, istorie şi spiritualitate.
A desfăşurat o intensă activitate de ilustrator de carte, ilustrând volume precum „Joc secund” de Ion Barbu, „Ultimele sonete ale lui Shakespeare” – traducere imaginară de Vasile Voiculescu (1957), „Printre mari cărturari şi mari medici” de Arcadie Percek, „Coruri bărbăteşti” de Liviu Rusu, „Lumini dobrogene” (text Petre Oprea, 1981) şi „Dorador” de Radu Cârneci (1997).
De asemenea, a ilustrat cu gravuri originale numeroase ediţii bibliofile, între care: „Bună dimineaţa”, „Bucureşti – Case memorabile” (1971), „Litere” (1974), „Vasile Voiculescu” (1974), „Bucureşti” – 24 de litografii (1975), „Pasărea Vădastră”, „Poeme proprii” (1980), „Lujere” şi „Desene I” (1981), „Ipostaze” (1985), „Aprige trunchiuri” (1985), „Nude” (1988), „Mătănii” de I.L. Postolache (1990), „Bucureştii caselor de scriitori” (1991), „XII Nuduri” (1991) şi „Mioriţa” (1997).
Opera lui s-a constituit în câteva cicluri tematice: ”Mitologii autohtone”, ”Metamorfoza formelor”, ”Personalități ale spiritualității românești”, ”București-aspecte de ieri și azi”.
„Mi-a plăcut să desenez de când mă ştiu, căutând nu numai familiarele naturi statice dar şi aspectele pitoreşti ale naturii, atât in peisajele de la ţară cât şi in cele urbane. Însă chipul oamenilor m-a atras in mod deosebit, mai ales a celor a căror trăire sufletească le-a modelat semnificativ trăsăturile feţei.” Dragoş Morărescu
A folosit cu ușurință o mare varietate de tehnici: pictură de șevalet, linogravură, desen, pictură murală în tempera și frescă, guașe, litografie, cerapastel, sculptură în foaie de metal.
Muzee și colecții faimoase din România, Franța, America, Italia, Japonia, Grecia, Austria, Germania, Spania, Portugalia, Canada, Australia au în expunere permanentă lucrări de Dragoș Morărescu.
„Călugărul Scrima” (ulei pe carton, 69 × 53 cm, Colecție particulară) redă o figură ascetică, stilizată sever, cu cromatică contrastantă și expresie meditativă, realizată de Dragoș Morărescu.
„Autoportret” (ulei pe carton, 76 × 59 cm, Colecție particulară) îl înfățișează pe artist în atelier, cu gest reținut și cromatică expresivă, realizat de Dragoș Morărescu.
„Valeria” (ulei pe carton, 64,5 × 44,5 cm, Colecție particulară) prezintă un portret feminin elegant, cu atitudine grațioasă și cromatică luminoasă, realizat de Dragoș Morărescu.
„Studiu de nud” (tuș și creion pe hârtie, 70 × 50 cm, semnat, datat și intitulat stânga jos) propune o construcție sintetică a corpului, unde, în viziunea lui Dragoș Morărescu, linia caută echilibrul dintre rigoare structurală și expresivitate reținută.
„Ciclul crisalidelor” (ulei pe carton, 70 × 50 cm), semnat stânga jos cu roz și datat 1992 pe verso, evidențiază la Dragoș Morărescu forme organice ritmate.
„Fată cu păr albastru” (ulei pe carton, 45,5 × 41 cm), semnată stânga jos cu brun și datată 1973 pe verso, conturează la Dragoș Morărescu un portret expresiv.
„Portret fată” (tempera pe hârtie, 65 × 48 cm), semnat și datat 1956 stânga jos, în creion, evidențiază la Dragoș Morărescu un chip feminin stilizat, cu expresie reținută.
„Portretul domnului Sten” (ulei pe p.f.l., 65 × 50 cm), semnat dreapta jos și datat 1977 pe verso, conturează la Dragoș Morărescu un personaj introspectiv.
„Meșterul Manole. Legenda Mănăstirii Argeșului” (1999, mapă cu 11 xilogravuri originale, 29,5 × 21 cm) conține gravuri semnate și numerotate realizate de Dragoș Morărescu.
Știi mai multe despre Dragoș MORARESCU, pictor, arhitect? Spune și altora!