Alexandru PHOEBUS, pictor, grafician
Alexandru Phoebus s-a născut in anul 1899, la București, si a încetat din viata in anul 1954, la București.
A pictat peisaje, mai ales bucureștene și transilvănene, portrete și compoziții.
În 1920 a renunțat la „Școala de Arte Frumoase”, unde se înscrisese în 1918, pentru ca, alături de Honoriu Crețulescu, Horia Igiroșeanu și alții, să înființeze „Asociația Belle Arte”, un sindicat al elevilor ce a stat la baza viitoarei „Academii libere de artă”.
A frecventat Academia Julian din Paris și atelierele de la Académie de la Grande Chaumière.
Seria de uleiuri realizată în Franța ne revelează maturitatea sa artistică, marcată de o construcție compozițională și de o cromatică robustă cu tentă expresionistă. De acum, compozițiile sunt clare și epurate, cu volume sculpturale sever geometrizate, cu planuri strict delimitate.
„Portret de femeie” (ulei pe pânză, 1936) înfățișează o figură feminină așezată, redată frontal, cu expresie sobră și introspectivă. Paleta cromatică reținută și construcția volumelor evidențiază rigoarea și sensibilitatea psihologică specifice lui Alexandru Phoebus.
„Familie de români macedoneni” (ulei pe carton, 1939) prezintă un grup familial așezat frontal, într-un cadru simbolic și echilibrat, cu figuri solemne și gesturi reținute. Tratarea volumelor și expresiilor accentuează dimensiunea identitară și gravitatea compoziției realizate de Alexandru Phoebus.
„Jucării” (ulei pe pânză, 1936) înfățișează un grup de jucării așezate pe un scaun, tratate cu forme simplificate și o cromatică delicată. Atmosfera intimă și echilibrul compozițional evidențiază sensibilitatea poetică și rigoarea plastică ale lui Alexandru Phoebus.
„Adam și Eva” (ulei pe pânză, 1929) prezintă două nuduri monumentale, tratate sintetic și simbolic, așezate într-un spațiu abstractizat. Volumele compacte și cromatica sobră conferă scenei o gravitate arhaică, caracteristică viziunii plastice a lui Alexandru Phoebus.
„Fațada bisericii românești din Paris” (ulei pe carton) surprinde edificiul într-o viziune sobră, cu volume clare și tonalități estompate. Compoziția statică și accentul pe arhitectură transmit o atmosferă meditativă, specifică demersului plastic al lui Alexandru Phoebus.
„Studiu de mâini” (ulei pe carton, 1925) reunește două reprezentări atent construite ale mâinii, tratate cu volume clare și tonuri calde, concentrate pe expresivitatea gestului. Rigoarea observației și simplitatea compozițională definesc cercetarea plastică a lui Alexandru Phoebus.
„Studiul valorilor” (ulei pe pânză lipită pe carton, 1921) prezintă un portret feminin construit prin raporturi subtile de lumină și umbră, cu volume clar articulate și cromatică temperată. Analiza tonurilor și echilibrul formelor reflectă preocuparea teoretică și rigoarea plastică ale lui Alexandru Phoebus.
Țăran (1926) este o compoziție sobră și introspectivă, în care figura monumentală, surprinsă într-o atitudine reținută, transmite demnitate și gravitate; Alexandru Phoebus construiește volumul prin tonuri calme și forme epurate, accentuând forța expresivă a personajului rural.
„Peisaj” (ulei pe carton) surprinde un cadru rural cu dealuri, case și un curs de apă, construit prin volume simplificate și raporturi cromatice temperate. Ritmul planurilor și atmosfera calmă evidențiază abordarea sintetică și sensibilitatea peisagistică a lui Alexandru Phoebus.
„Autoportret” (ulei pe pânză lipită pe carton, 1936) îl înfățișează pe artist într-o ipostază sobră, cu privirea concentrată și modelaj atent al volumelor. Paleta temperată și expresia introspectivă evidențiază rigoarea și analiza psihologică specifice lui Alexandru Phoebus.
Interior, realizat de Alexandru Phoebus, surprinde un spațiu domestic auster, construit din volume geometrizate și tonuri temperate, unde lumina filtrată accentuează tăcerea obiectelor și atmosfera de introspecție, specifică modernismului interbelic.
„Stradă în Bucureștii vechi” (ulei pe carton, 1947) surprinde o casă urbană izolată într-un peisaj nocturn, cu tușe dense și contraste dramatice de lumină și umbră. Atmosfera apăsătoare și structura fragmentată reflectă viziunea expresivă a lui Alexandru Phoebus asupra orașului vechi.
„Biserica satului Voevodeni Mari – Făgăraș” (laviu și guașă, 1940) surprinde edificiul rural cu turn zvelt și ziduri albe, integrat într-un peisaj calm. Tratarea sintetică a volumelor și atmosfera meditativă reflectă interesul lui Alexandru Phoebus pentru arhitectura tradițională și spiritul locului.
Vedere din București, semnată de Alexandru Phoebus, surprinde un colț urban animat, construit din volume arhitecturale austere și contraste de lumină, unde silueta umană dinamizează spațiul și accentuează atmosfera citadină a anului 1940.
„Autoportret” (ulei pe placaj) îl prezintă pe artist într-o ipostază concentrată, surprins în actul creației, cu pensula în mână și privirea atent orientată spre privitor. Modelajul fin al volumelor și cromatica armonizată exprimă rigoarea și conștiința artistică ale lui Alexandru Phoebus.
„Portret de băiat (Studiu)” (ulei pe pânză, 1935) surprinde un adolescent în atitudine introspectivă, redat cu volumetrie solidă și cromatică sobră. Tușele compacte și modelarea feței scot în evidență expresia concentrată, specifică studiilor de portret realizate de Alexandru Phoebus.
Peisaj rustic evocă atmosfera calmă a satului, cu volume simplificate și tonuri pământii, unde Alexandru Phoebus surprinde relația armonioasă dintre arhitectura rurală și mediul natural.
„Autoportret” (ulei pe pânză, 1941) îl surprinde pe artist într-o ipostază matură, cu expresie gravă și privire introspectivă, modelată prin tușe largi și contraste cromatice echilibrate. Fundalul dens și tratarea figurii reflectă profunzimea psihologică specifică luiAlexandru Phoebus.
„Peisaj bucureștean” (1944) surprinde o stradă veche din Capitală, cu case joase și fațade patinate, redate într-o cromatică temperată și tușe fragmentate. În viziunea lui Alexandru Phoebus, atmosfera urbană devine melancolică, dominată de ritmul liniștit al orașului.
„Bucureștii vechi” (ulei pe carton) surprinde o stradă îngustă, cu case masive și siluete abia schițate, redată în tonuri reținute și tușe dense. Atmosfera melancolică și perspectiva tensionată reflectă viziunea urbană a Alexandru Phoebus asupra orașului de altădată.
„Stradă veche în Galați” (ulei pe carton, 1947) redă o alee urbană strâmtă, cu fațade masive și accente cromatice contrastante, construite din tușe groase și energice. Perspectiva frântă și textura densă transmit tensiunea și atmosfera orașului vechi, specifice viziunii lui Alexandru Phoebus.
În „Crâng” (ulei pe pânză lipită pe carton, 38 × 28 cm, semnat stânga jos cu brun), Alexandru Phoebus construiește un ritm expresiv al trunchiurilor, unde tușa liberă și cromatica reținută sugerează vibrația naturii.
„București” (ulei pe pânză, 1954) surprinde un colț urban tratat sintetic, cu volume simplificate și o atmosferă luminoasă, calmă. Raporturile cromatice echilibrate și perspectiva fragmentată sugerează o viziune meditativă asupra orașului, specifică lui Alexandru Phoebus.
„Stradă din Galațiul vechi” (ulei pe carton, 1946) redă o scenă urbană austeră, cu clădiri masive, siluete abia schițate și o atmosferă grea, dominată de tonuri întunecate. Tușele energice și perspectiva tensionată reflectă viziunea expresivă a lui Alexandru Phoebus asupra orașului vechi.
„Motiv vechi bucureștean (Taica Lazăr)” (ulei pe carton, 1946) surprinde un colț de oraș cu arhitectură veche, redat prin tușe energice și contraste puternice de lumină și umbră. Dinamica volumelor și atmosfera tensionată exprimă viziunea expresivă a lui Alexandru Phoebus asupra Bucureștiului de altădată.
Știi mai multe despre Alexandru PHOEBUS, pictor, grafician? Spune și altora!