Ion ȚOLAȘ, pictor
Ion Țolaș s-a născut în data de 9 iunie 1926, la Predeal, județul Brașov, și a încetat din viață în ianuarie 2019.
Legat vreme de peste șase decenii de Studioul de Arte Plastice al Armatei, pictorul și-a construit creația în jurul naturii, cu o predilecție pentru peisajul montan și marin, abordând însă și natura statică, portretul și compoziția.
Copilăria petrecută în spațiul montan avea să lase urme adânci în sensibilitatea artistului. La vârsta maturității, Ion Țolaș își amintea inclusiv experiența dramatică din timpul războiului, când, aflat la bunicii săi în Transilvania de Nord, a fugit pentru a se întoarce la părinții săi din Predeal. Munții, pădurile și iernile locurilor natale vor deveni ulterior repere constante ale picturii sale.
Formarea artistică
Ion Țolaș a făcut studii libere de pictură cu pictorul Dumitru Stoica, iar între 1962 și 1963 a urmat cursurile Universității Muncitorești de Arte Plastice din București.
Un rol important în formarea sa l-a avut și pictorul Paul Atanasiu. Țolaș povestea că, după ce fusese încadrat inițial la Biroul de Agitație Vizuală, structură premergătoare Studioului de Arte Plastice al Armatei, Atanasiu i-a remarcat talentul și l-a primit în atelierul său. Timp de aproximativ zece ani, Ion Țolaș a deprins pictura printr-o formă tradițională de ucenicie. A început cu pregătirea materialelor, spălarea pensulelor, prepararea culorilor și a pânzelor, pentru a ajunge treptat la lucrul propriu-zis.
În 1953, Ion Țolaș s-a încadrat la Studioul de Arte Plastice al Armatei, instituție de care avea să rămână legat până la sfârșitul vieții. A participat cu regularitate la manifestările expoziționale ale Studioului, în special cu peisaje, dar și cu portrete și compoziții.
A devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Creația lui Ion Țolaș
Peisajul reprezintă nucleul creației lui Ion Țolaș. Munții, pădurile, apele, anotimpurile, florile și, mai târziu, universul marin sunt transformate într-o pictură în care observația directă se întâlnește cu memoria afectivă.
Criticul de artă Dan Grigorescu observa că, în pictura lui Țolaș, succesiunea planurilor și adâncimea perspectivei depășesc simpla consemnare a priveliștii din natură, devenind o proiecție a sentimentelor artistului față de locurile reprezentate:
„Interesant la acest artist cu evidente înclinații spre meditație lirică, succesiunea planurilor, adâncimea perspectivei năzuiesc să depășească simpla condiție a consemnării priveliștii din natură și să se transforme într-o proiecție a sentimentelor de dragoste față de chipul sfânt al plaiurilor îndrăgite.”
Această relație directă cu natura este remarcată și de criticul de artă Marin Mihalache, care sublinia sensibilitatea pictorului pentru lumea vegetală:
„Sensibil înainte de toate la frumusețile naturii, are o predilecție înnăscută pentru lumea vegetală pe care o celebrează cu vădită dragoste în tablourile sale.”
Pentru Mihalache, Ion Țolaș pornea adesea de la impresia directă și de la emoția resimțită în fața motivului, păstrând însă permanent legătura cu realitatea.
Pictorul Ion Țarălungă considera că arta lui Țolaș aparține pictorilor senzitivi care transformă natura prin intensitatea sentimentului, definind creația sa drept „o artă de sugestie”:
„Pictura lui Țolaș îndeamnă la visare, cheamă în mijlocul naturii și te recheamă să o mai vezi.”
Pentru scriitorul Radu Cârneci, originea montană a artistului era esențială pentru înțelegerea picturii sale:
„Om al muntelui (născut la Predeal), Ion Țolaș a rămas total în uimirea față de zidirile naturii pe acest meleag binecuvântat de pronia cerească. Pădurea sa vorbește, apele cântă, florile dansează ca niște ființe vegetale împodobind timpul, dându-i dimensiuni umane.”
Criticul de artă Armand Steriadi vedea în discursul plastic al lui Ion Țolaș o reconstituire a unei întregi biografii afective:
„Discursul plastic al lui Ion Țolaș reconstituie o întreagă gamă de trăiri și semne. Împreună ele recompun traseul unei biografii, o anamneză stilistică ce iradiază optimism și echilibru al formelor.”
În opinia sa, Țolaș a asimilat creator lecția impresionistă, amplificând-o prin culoare, ritm interior și sonoritate, iar natura a devenit pentru artist o adevărată călăuză spirituală.
Relația cu materia picturală este vizibilă și în tehnica sa. Artistul lucra în ulei, aplicând uneori culoarea cu cuțitul sau chiar cu degetele, în straturi consistente și suprapuse. Suprafețele astfel obținute accentuează senzația tactilă a stâncilor, apei, vegetației sau zăpezii.
Iarna ocupa un loc aparte în universul său. Pictorul revenea frecvent la peisajele din Predeal și din împrejurimi, locurile copilăriei devenind un teritoriu al memoriei și al apartenenței. Alături de munte, marea a devenit un alt motiv important al creației sale.
La 90 de ani, Ion Țolaș continua să picteze cu aceeași pasiune. Expoziția aniversară „Ion Țolaș la 90 de ani”, organizată la Cercul Militar Național, reunea drumuri de munte, ape, flori, peisaje de iarnă și marine, multe dintre lucrări fiind realizate chiar în lunile care precedaseră expoziția.
Premii și distincții acordate pictorului Ion Țolaș
În anul 1968, Ion Țolaș a fost distins cu Medalia Meritul Cultural, clasa I.
Pasiunea sa pentru peisajul marin i-a adus mai multe distincții la Concursul Național de „Pictură marină”, organizat de Liga Navală Română. A fost premiat în 2004, 2006 și 2011, iar în 2014 a primit Premiul I pentru lucrarea „Veneția”.
Ministerul Apărării Naționale i-a acordat și Diploma de Excelență, „în semn de apreciere pentru talentul și dăruirea manifestată în promovarea artei plastice românești”.
Lucrările lui Ion Țolaș au intrat în colecții particulare din România, Franța, China, Statele Unite ale Americii, Coreea de Nord, Marea Britanie, Federația Rusă, Germania, Bulgaria, Turcia, Israel, Italia și Olanda.
Până în ultimii ani ai vieții, pictorul a rămas apropiat Studioului de Arte Plastice al Armatei și a continuat să lucreze. La dispariția sa, în ianuarie 2019, Studioul îl evoca drept unul dintre reprezentanții „generației de aur” a instituției, un artist cu vocație pentru peisaj și natură statică, care a continuat să picteze până la sfârșitul vieții.
Expozițiile lui Ion Țolaș
2016 – Expoziția aniversară personală „Ion Țolaș la 90 de ani”, Galeriile de Artă ale Cercului Militar Național, București.
Din 1990 – Expoziții personale de pictură organizate anual la Galeriile de Artă ale Cercului Militar Național din București.
1983 – A șaptea expoziție personală, București; participare la expoziția de grup organizată la Muzeul Militar Central.
1981 – A șasea expoziție personală, Institutul de Chimie al Armatei.
1980 – A cincea expoziție personală, prezentată la București, Craiova, Sibiu și Sfântu Gheorghe.
1979 – Expoziție de grup în cadrul Festivalului Național „Cântarea României”, ediția a II-a, Sala „Dacia”, Tulcea; expoziția „Plaiuri Tulcene”, Casa Centrală a Armatei, București.
1978 – A patra expoziție personală, Cluj-Napoca, prezentată și de Televiziune; participare la expoziția colectivă a taberei permanente de creație artistică „Izvoarele” – Calica, Galeriile de Artă „Dacia”, Tulcea.
1977 – Expoziție de grup în cadrul Festivalului Național „Cântarea României”, ediția I, Reșița, Caransebeș și Lugoj.
1976 – Expoziții personale în instituții de cultură și unități militare din București.
1975 – A treia expoziție personală, „Omagiu plaiurilor românești”, Casa Centrală a Armatei, București; expoziția de grup „Ostașul român în războiul antihitlerist”, București.
1974 – Expoziția „Armata română în arta plastică”, Sala Dalles, București.
1972 – A doua expoziție personală, Casa Centrală a Armatei, București; expoziția de grup „Din viața ostașilor noștri”, București și alte localități din țară.
1970 – Expoziția de grup „Participarea armatei române la războiul antihitlerist”, Târgu Mureș; participări expoziționale la Belgrad, Rijeka și Slavonski Brod.
1969 – Expoziția de grup „Participarea armatei române la războiul antihitlerist”, Bacău, Piatra Neamț, Ploiești, Cluj și Oradea; participare expozițională la Varșovia.
1968 – Prima expoziție personală, Casa Centrală a Armatei, București; expoziție de grup la Muzeul de Artă din Cluj.
1967 – Bienala de pictură și sculptură, Sala Dalles, București; expoziția de grup „Din viața și activitatea ostașilor noștri, tradițiile militare și peisajul românesc”, Bacău și Făgăraș; expoziția retrospectivă „50 de ani de la bătăliile Mărășești, Mărăști, Oituz”, București.
1965 – Expoziția omagială a Studioului de Arte Plastice al Armatei, Casa Centrală a Armatei, București.
1964 – „Armata R.S. România oglindită în arta plastică”, expoziție itinerată la Craiova, Caransebeș, Pitești, Iași, Carei și Satu Mare.
1963 – „Din frumusețile și bogățiile patriei”, expoziție itinerată la Bacău, Cluj, Oradea, Arad, Timișoara, Lugoj și Sibiu.
1962 – „Armata R.S. România oglindită în arta plastică”, București.
1959 – Expoziția „Armata Română”, București.
„Autoportret” fixează figura artistului într-o lumină calmă și directă, iar Ion Țolaș transpune privirea, chipul și contrastul cromatic al veșmântului într-un portret cald, lucid și personal.
„Peisaj de iarnă” (ulei pe carton, 32 × 25,5 cm, semnat dreapta jos cu creion) reflectă, în viziunea lui Ion Țolaș, o abordare sintetică, în care tușa liberă și economia cromatică structurează un discurs pictural sobru și echilibrat.
„Casă țărănească” (ulei pe pânză cașerată pe carton, 13 × 20 cm; 25 × 33 cm cu ramă) surprinde un colț de sat într-o cromatică densă, iar Ion Țolaș comprimă casele joase, căpițele și vegetația într-o scenă rustică, intimă și nostalgică.
„Vara în crâng” (2013, ulei pe carton, 35 × 25 cm) surprinde vegetația într-o mișcare densă și luminoasă, iar Ion Țolaș transpune frunzișul, lumina filtrată și adâncimea potecii într-un peisaj vibrant, proaspăt și meditativ.
„Vas cu crizanteme” (ulei pe pânză cașerată pe carton, 40 × 33,5 cm, semnat) surprinde prospețimea unui buchet într-o cromatică vie, Ion Țolaș armonizând florile, vasul și fondul albastru-verzui într-o natură statică luminoasă, caldă și expresivă.
„Ambarcațiuni” (2014, ulei pe carton, 22,2 × 35 cm) deschide o scenă marină vibrantă, în care Ion Țolaș combină pânzele colorate, apa agitată și fundalul montan într-o imagine luminoasă, dinamică și plină de prospețime.
„Peisaj de primăvară” (ulei pe carton, lucrare originală semnată) surprinde revenirea naturii într-o cromatică proaspătă, în care Ion Țolaș combină verdele câmpului, arborii și silueta caselor într-o scenă luminoasă, blândă și plină de vitalitate.
„Spre Bolboci” (carton, lucrare originală) surprinde drumul către zona montană într-o lumină caldă și reținută, iar Ion Țolaș comprimă dealurile, vegetația și depărtarea într-un peisaj sobru, dens și ușor melancolic.
„Vas cu flori” (ulei pe pânză, 34,5 × 50 cm, semnat dreapta jos cu negru; inscripții olografe pe verso) dezvoltă, printr-o pastă densă și gestuală, o expresivitate gravă, în care Ion Țolaș privilegiază tensiunea materiei în detrimentul descriptivului.
„Bărci pescărești” (ulei pe pânză, lucrare originală semnată) surprinde liniștea unei ape deschise, unde Ion Țolaș armonizează bărcile, malul și orizontul într-o compoziție calmă, austeră și ușor melancolică.
„Peisaj de iarnă” (ulei pe carton, lucrare originală semnată) evocă tăcerea unui sat acoperit de zăpadă, iar Ion Țolaș transpune casele, albul rece și accentele întunecate într-o imagine discretă, melancolică și atent echilibrată.
„Peisaj marin” (carton, lucrare originală) redă singurătatea unei nave pe mare, într-o compoziție în care Ion Țolaș armonizează valurile întunecate, cerul tulbure și silueta vasului într-o imagine sobră, dramatică și melancolică.
„Peisaj cu lac” (ulei pe carton pânzat, 29×42 cm, semnat stânga jos cu brun) surprinde, prin Ion Țolaș, un cadru natural liniștit, cu vegetație și apă redate în tonuri echilibrate.
„Turnul Tăbăcarilor, Brașov” (1973, ulei) surprinde arhitectura veche a orașului într-o atmosferă calmă, iar Ion Țolaș împletește turnurile, acoperișurile și pasajul îngust într-o scenă urbană rustică, luminoasă și plină de memorie.
„Peisaj” (ulei pe carton, lucrare originală semnată) evocă o margine de sat sub lumina rece a iernii, Ion Țolaș îmbinând arborii, zăpada și casa abia zărită într-o compoziție tăcută, densă și melancolică.
„La baltă” (ulei pe carton) surprinde o margine de apă într-o cromatică densă și vegetală, iar Ion Țolaș împletește barca, luciul apei și vegetația de toamnă într-un peisaj intim, cald și nostalgic.
Știi mai multe despre Ion ȚOLAȘ, pictor? Spune și altora!