Petre ACHIȚENIE, pictor
Petre ACHIȚENIE s-a născut la data de 27 mai 1929, in Havârna, Botoșani, si a încetat din viata la data de 1 decembrie 2006, București.
Formarea sa artistică a fost una solidă și diversă. Între 1945 și 1948, a urmat Academia Liberă de Arte „Guguianu”, la clasa profesorului Camil Ressu. Studiile au continuat între 1948 și 1951 la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde l-a avut profesor pe Alexandru Ciucurencu.
Între 1952 și 1957, a urmat Academia de Arte Repin din Sankt Petersburg, iar în 1962 a beneficiat de un stagiu de specializare la Academia de Arte „Pietro Vanucci” din Perugia. În paralel, a urmat și cursurile Școlii Superioare de Pictură Monumentală din București, la clasa profesorilor Gheorghe Popescu și I.D. Ștefănescu.
Începând din 1957, Petre Achițenie a activat ca asistent universitar la catedra de pictură a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, iar din 1968 până în 1993 a fost profesor universitar, contribuind decisiv la formarea mai multor generații de artiști.
Din 1959, a participat constant la expozițiile anuale de stat, precum și la numeroase expoziții de grup în țară și în străinătate, la Berlin, Moscova, Praga și Paris.
A pictat peste 50 de biserici şi în fiecare regiune istorică câte o catedrală
„Prin buna cunoaştere a ceea ce au făcut înaintaşii sau contemporanii săi, Petre Achiţenie şi-a cristalizat o viziune, un stil, care, reprezentat prin acele mari panouri evocând altarele, nu este altceva decât reverenţa adâncă, densă şi smerită făcută tuturor înaintaşilor săi care l-au format şi din a căror sevă – şi cunoaştere – s-a putut scoate la lumină şi defini propria-i personalitate”. Radu Ionescu
Activitatea sa în domeniul artei monumentale și al picturii religioase a fost deosebit de amplă. A pictat 52 de biserici din întreaga țară și din Basarabia, printre care se numără Biserica Uspenia din Botoșani, locul în care a fost botezat Mihai Eminescu, precum și o frescă la Mausoleul de la Mărășești.
Creația lui Petre Achițenie a traversat mai multe etape stilistice, pornind de la realism, vizibil în compozițiile sociale și istorice, și ajungând treptat la faza abstractă. O etapă distinctă a evoluției sale a fost legată de perioada stagiului de la Perugia (1962), caracterizată de ceea ce Octavian Barbosa a numit „realismul tenebros al imaginilor italiene”. Chiar și în lucrările nedatate, această fază a putut fi recunoscută prin tensiunea expresivă și construcția riguroasă a imaginii.
Despre calitatea desenului și a construcției plastice, Alexandru Ciucurencu afirma în 1963: „Petre Achițenie are o foarte serioasă pregătire artistică, ceea ce se vede în desenul lui sigur, în armonizarea culorii și valorii, în rezolvarea spațiului compozițional.”
Lucrările sale s-au aflat în colecțiile Muzeului Național de Artă al României din București, precum și în muzeele de artă din Cluj, Oradea, Arad, Timișoara, Bacău și Sibiu, dar și în colecții particulare din țară și din străinătate.
In 1995, a fost distins cu Premiul special al Uniunii Artistilor Plastici pentru intreaga activitate, iar patru ani mai tarziu primea Crucea de aur a Basarabiei.
Anul 2000 ii aduce "Ordinul National de merit in grad de ofiter".
„Epitaf” (ulei pe pânză, 150 × 150 cm, semnat dreapta jos) propune, prin limbajul auster al lui Petre Achițenie, o compoziție monumentală, dominată de ritmuri verticale și materie densă.
„Desen Perugia – Italia” (tuș pe hârtie, 29 × 43 cm), semnat dreapta jos cu negru, surprinde la Petre Achițenie o scenă urbană italiană, redată prin linie fină și atmosferă calmă.
„Dacică” (ulei pe pânză, 60 × 80 cm, 2001, semnat dreapta jos cu negru) evocă o memorie arhaică ordonată simbolic, Petre Achițenie transformând geometria în semn identitar, între rigoare, mister și solemnitate.
„Tânăr Muncitor Turnător” (ulei pe pânză, 91 × 70 cm) exprimă demnitatea și forța figurii muncitorului în compoziția realistă a lui Petre Achitenie.
Știi mai multe despre Petre ACHIȚENIE, pictor? Spune și altora!