Gheorghe MOCANU, pictor
Gheorghe (Ghiță) Mocanu s-a născut în data de 31 martie 1938, în satul Vâlcele, lângă Târgu Ocna, județul Bacău, și a încetat din viață în data de 28 august 1993, la Onești.
A fost pictor, profesor de desen și fondator al Cercului de desen „Ion Diaconescu”, personalitatea sa marcând timp de aproape trei decenii viața artistică și culturală a Oneștiului.
Ultimul dintre cei șapte copii ai unei familii modeste, Gheorghe Mocanu a crescut într-un mediu în care apropierea de natură, tradițiile și obiceiurile locului aveau să-i influențeze ulterior atât pictura, cât și activitatea pedagogică. În perioada 1959–1961 a fost instructor artistic la Casa de Cultură din Târgu Ocna, unde a avut ocazia să cunoască îndeaproape folclorul zonei.
Un rol important în orientarea sa către artele plastice l-a avut profesoara Elena Samson, cea care i-a remarcat talentul încă din anii de liceu și l-a îndrumat către studiile artistice.
Formarea artistică
În anul 1965, Gheorghe Mocanu a absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Institutului Pedagogic din București, unde a studiat cu A. Secoșanu, V. Merica și Nicolae Hilohi.
În anul 1966 a fost numit profesor la catedra de desen a Școlii Generale nr. 5 din Onești. În paralel, a condus clasa de grafică din Onești a Școlii Populare de Artă Bacău. Încă din primii ani ai carierei a participat la expoziții colective și a început să organizeze expoziții personale, ajungând de-a lungul vieții la aproximativ 30 de expoziții personale în țară și în străinătate.
Pictura lui Gheorghe Mocanu
Gheorghe Mocanu a cultivat cu precădere peisajul și natura statică, florile constituind unul dintre motivele sale predilecte. În pictura în ulei, creația sa a cunoscut o evoluție cromatică de la griurile delicate și subtile, articulate prin accente grafice, către tonuri mai intense și exuberante. Dincolo de diversitatea cromatică, pictorul a urmărit constant să transpună căldura, lumina și atmosfera locurilor de care era legat.
Acuarela a reprezentat însă una dintre formele sale de expresie cele mai personale. Transparența culorii, libertatea liniei și capacitatea de a surprinde atmosfera unui loc au făcut ca această latură a creației sale să fie remarcată în mod repetat de critica de artă.
Dan Grigorescu îl considera:
„Un romantic care ascultă de legile clasicismului, pentru că vede în ele triumful rațiunii atotcuprinzătoare.”
Criticul remarca totodată sinceritatea picturii sale și faptul că aparenta spontaneitate a acuarelelor ascundea un studiu îndelungat și o bună stăpânire a tehnicii.
Ion Frunzetti surprindea poate cel mai concentrat dimensiunea afectivă a creației sale:
„Pictorul Gh. Mocanu e un liric.”
Pentru Frunzetti, pictura artistului devenea o laudă adusă vieții și lumii, cu frumusețile și amărăciunile ei.
La rândul său, Petre Ghelmez vedea peisajele lui Mocanu drept „adevărate clipe suspendate”, în spatele cărora se aflau meditații îndelungate, iar Valentin Ciucă sublinia în special verva imaginativă și capacitatea artistului de a surprinde atmosfera unui loc și de a „eterniza clipa”.
Gheorghe Mocanu – pedagogul
În același an 1966 în care a devenit profesor la Onești, Gheorghe Mocanu a înființat Cercul de desen „Ion Diaconescu”, numit în memoria pictorului și gravorului târg-ocnean Ion Diaconescu. Cercul avea să devină unul dintre cele mai cunoscute și premiate colective de educație plastică pentru copii din România ultimelor decenii ale secolului XX.
Concepția sa pedagogică urmărea apropierea copilului de artă într-o manieră accesibilă și atractivă. A conceput un ciclu de 15 lecții-povești versificate, însoțite de muzică, reunite în jurul „Călătoriei în țara lui Cromo Împărat”, în care elementele limbajului plastic deveneau personaje. A publicat studii în Tribuna școlii și Revista de pedagogie și a semnat capitolul consacrat artei plastice din Enciclopedia practică a copiilor.
În 1979 a inițiat și condus primul Șantier Național de Artă Plastică a Copiilor, organizat la Clinica de Stomatologie Infantilă din Iași. Proiectul a reunit șapte cercuri de desen, șapte profesori și aproximativ o sută de copii pentru decorarea spațiilor instituției.
În 1991 a înființat, pe structura cercului de desen, Clubul UNESCO pentru Tineret și Copii. Colaborarea cu Clubul UNESCO din Parma a dus în același an la organizarea unui șantier de artă plastică la Fontanellato, urmat în 1992 și 1993 de proiectele de la Bedonia, unde elevii săi au realizat picturi murale în instituții de învățământ.
Despre relația sa cu elevii, pictorul Aurel Stanciu își amintea că Gheorghe Mocanu „a fost cel care a învățat pe copii alfabetul artistic” și că se bucura de rezultatele lor mai mult decât oricare dintre profesorii-artiști pe care îi cunoscuse. Stanciu considera acuarela „latura cea mai frumoasă a artei sale” și sublinia sinceritatea cu care Mocanu și-a trăit vocația artistică.
Gheorghe Mocanu a încetat din viață la numai 55 de ani. O parte importantă a operei a rămas în patrimoniul familiei, care deținea încă, la cincisprezece ani după moartea sa, câteva sute de lucrări – picturi în ulei și acuarele. În semn de recunoaștere a rolului său în viața culturală a orașului, Galeria de Artă a Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” din Onești îi poartă astăzi numele.
„Biserică de sat” lasă arhitectura să se ivească din transparențe calme, Gheorghe Mocanu sugerând un spațiu rural suspendat între lumină, liniște și memorie.
„Colibă în peisaj” (1988, ulei pe carton pânzat, 34 × 44 cm) surprinde așezarea rurală într-o lumină rece și rarefiată, Gheorghe Mocanu sugerând prin tușe vibrante fragilitatea iernii și tăcerea locului.
„Albăstrele” (1986, ulei pe carton pânzat, 29 × 24 cm) concentrează energia florilor într-o explozie cromatică vie, Gheorghe Mocanu transformând natura statică într-o imagine luminoasă, vibrantă și expresivă.
„Clădiri în peisaj” reduce, prin viziunea lui Gheorghe Mocanu, peisajul la vibrații reci și contururi abia atinse, într-o imagine de iarnă tăcută și aproape abstractă.
„Vas cu flori” (ulei pe carton, 46 × 33 cm, datat 1970, semnat dreapta jos cu roșu) oferă o natură statică luminoasă, Gheorghe Mocanu echilibrând forma simplificată cu accente florale calde.
„Casă printre copaci” (1990, ulei pe carton pânzat, 44 × 34 cm) păstrează vibrația unui loc retras, cu arbori și lumină filtrată, într-o imagine caldă, fluidă și plină de poezie rurală semnată de Gheorghe Mocanu.
„Flori de primăvară” (ulei pe carton, 68 × 49 cm) are prospețimea unei apariții fragile, în care Gheorghe Mocanu așază ramurile și florile într-o lumină rece, aerată și delicat vibrantă.
„Studiu de casă”, de Gheorghe Mocanu, surprinde, dizolvând contururile, fragilitatea locului în tușe diafane și lumină.
„Flori în vază” păstrează prospețimea buchetului în pete diafane de culoare, Gheorghe Mocanu sugerând prin transparența acuarelei o natură statică fragilă, luminoasă și aerată.
Expoziții
Gheorghe Mocanu a participat la 30 de expoziții personale, organizate la Onești, Bacău, Iași, Suceava, Reșița, Slănic-Moldova, Piatra Neamț, Satu Mare și București, precum și participări la expozițiile colective ale filialelor UAP Bacău și Iași.
- 2010 – Expoziție retrospectivă „Gheorghe Mocanu – 72 de ani de la naștere”, Muzeul de Artă Bacău;
- 2008 – Expoziția retrospectivă „Restituiri”, Secția de Artă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu”, Bacău;
- 2005 – Expoziție retrospectivă și documentară, Biblioteca Municipală „Radu Rosetti”, Onești;
- 1998 – Expoziția retrospectivă „Lumea din spatele ochilor”, Onești, organizată de Biblioteca Municipală „Radu Rosetti”;
- 1997 – Expoziție la sediul Societății Române de Radiodifuziune, București;
- 1995 – Expoziție de acuarelă și ulei la sediul Ministerului Afacerilor Externe, București;
- 1991 – Expoziție de acuarelă și ulei, Fontanellato, Italia;
- 1990 – Expoziție de acuarelă și ulei, Karlsruhe, Germania;
- 1989 – Expoziție de acuarelă, Galeriile Municipiului București;
- 1987 – Expoziție personală la sediul Uniunii Sindicatelor din Învățământ, București;
- 1984 – Expoziție personală, Teatrul Mic, București;
- 1979 – „Prezențe culturale băcăuane în capitală”, Muzeul Colecțiilor de Artă, București;
- 1973 – Expoziția republicană a cadrelor didactice;
- Expoziția interjudețeană Bacău–Brăila–Galați, Ateneul Român, București;
- Expoziția republicană de pictură și grafică, Sala Dalles, București.
Premii și distincții acordate artistului Gheorghe Mocanu
1992 – Premiul I pentru acuarelă și Premiul al II-lea pentru pictură în ulei, la Expoziția anuală din Maclean, Australia.
Știi mai multe despre Gheorghe MOCANU, pictor? Spune și altora!