Cladirea Academiei Române din București, calea Victoriei
Cladirea Academiei Române, Palatul Academiei, este situata in municipiul București, calea Victoriei, nr. 121-127, sector 1.
Ioan Maiorescu propunea, la 1860, „o societate academică care să concentreze activitatea erudiților români... pentru cultura limbii, pentru scrisul istoriei naționale”. Proiectul său nu s-a materializat, însă fiul său, Titu Maiorescu, avea să ia parte la înființarea noii academii.
Sediul vechi a fost realizat în mai multe etape, prin amenajarea, în 1890, a două case boierești construite la începutul secolului al XIX-lea, achiziționate de la Constantin Șt. Cesianu și Ștefan Bellu. Acestora li s-a adăugat un corp nou în 1896, cumpărat de la Mina Zaleski.
Primul sediu, cel în care, de altfel, a avut loc înființarea Societății Literare Române în anul 1866, a fost o casă particulară, cea a banului Constantin Gr. Ghica, de lângă Cișmigiu, clădire ce nu s-a păstrat până în zilele noastre.
Începând cu anul 1869 Societatea Literară Română, devenită Societatea Academică Română, își va desfășura activitatea în trei camere din aripa stângă a Palatului Universității, inaugurat chiar în acel an, unde va funcționa până în 1890. La 30 martie 1879, printr-o lege specială, Societatea Academică Română a fost decretată instituție națională cu numele de Academia Română.
De-a lungul anului 1890, sub coordonarea arhitectului F.D. Xenopol, este realizată prima serie de lucrări de reconstrucție a caselor Bellu și Cesianu, cel mai important spațiu fiind sala de ședințe, adică prima aulă a Academiei Române.
În perioada 1896-1897 au loc adăugiri la clădirile existente, după planurile arhitectului Constantin Băicoianu. Noul local, cu o aulă impunătoare, este inaugurat în martie 1898.
În anul 1948 imobilul va suferi intervenții radicale, realizate conform planurilor arhitectului Richard Bordenache, Aula fiind complet reconfigurată.
În forma actuală, aula a fost inaugurată la 20 mai 1949.