Mănăstirea Trotușanu, Vrancea - vatra monahală întemeiată de Sfântul Teodosie de la Brazi
Mănăstirea Trotușanu din satul Trotușanu, comuna Movilița, județul Vrancea, este o veche vatră monahală întemeiată în 1676, ctitorită de Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi.
Istoricul Mănăstirii Trotușanu
Începuturile Mănăstirii Trotușanu sunt plasate în anul 1676, când așezământul apare menționat sub numele de Schitul Trotușanu. Istoria sa este strâns legată de Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi, considerat primul ctitor al schitului.
Înainte de a ajunge mitropolit al Moldovei, Teodosie fusese egumen al Mănăstirii Bogdana din județul Bacău, așezată pe Valea Trotușului. Legătura cu această zonă este pusă și în relație cu numele Trotușanu purtat de noul așezământ monahal din Vrancea.
Prezența vechiului schit în peisajul regiunii este confirmată și cartografic. Pe hărțile austriece din secolul al XVIII-lea apare sub denumirea „Kloster zu Mowilitza”, aceasta fiind cea mai veche reprezentare topografică menționată pentru mănăstire. Așezământul continuă să fie reprezentat pe hărțile austriece de la sfârșitul secolului al XIX-lea și, ulterior, pe planurile directoare de tragere ale armatei române.
La începutul secolului al XIX-lea, Schitul Trotușanu a intrat sub îndrumarea ieroschimonahului Dimitrie, care era în același timp stareț al Schitului Brazi de lângă Panciu. În 1809, acesta a ridicat la Trotușanu o biserică de lemn cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”.
O etapă importantă în dezvoltarea așezământului s-a produs în 1858, când stareța Anastasia a ridicat actuala biserică de zid. Vechea biserică de lemn din 1809 nu a fost distrusă, ci a fost mutată în cimitirul satului Viișoara.
În timpul regimului comunist, viața monahală de la Trotușanu a fost întreruptă. Schitul a fost desființat în anul 1959, iar comunitatea monahală a dispărut pentru mai bine de trei decenii.
Așezământul a fost redeschis ca mănăstire în 1990, iar în anii următori complexul a fost extins și reorganizat. Între 1992 și 1994 a fost construit paraclisul cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, iar obștea a ridicat o nouă clopotniță, chilii, trapeză și alte anexe necesare vieții monahale.
Astfel, actualul ansamblu reunește elemente aparținând mai multor etape istorice, de la vechea vatră monahală din secolul al XVII-lea și biserica de zid ridicată în 1858 până la construcțiile realizate după reînființarea mănăstirii.
Arhitectura Mănăstirii Trotușanu
Biserica istorică a Mănăstirii Trotușanu este o construcție de zid, cu plan în formă de cruce, compartimentată în altar, naos, pronaos și pridvor închis.
Altarul este luminat de o fereastră amplasată spre răsărit și de o fereastră mai mică spre nord, iar pe latura sudică se află veșmântăria. Catapeteasma este realizată din lemn sculptat.
Vechea biserică de lemn construită de ieroschimonahul Dimitrie în 1809 nu mai face parte din ansamblul actual, fiind mutată în 1858 în cimitirul satului Viișoara, după construirea bisericii de zid.
Complexul monahal s-a dezvoltat considerabil după 1990. Paraclisul „Izvorul Tămăduirii”, ridicat între 1992 și 1994, este completat de clopotniță, chilii, trapeză și clădirile gospodărești ale obștii.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Trotușanu
Istoria Mănăstirii Trotușanu este dominată de evenimente documentate, cum a fost mutarea bisericii de lemn din 1809 în cimitirul satului Viișoara. Operațiunea desfășurată în 1858 a permis păstrarea vechiului lăcaș după construirea noii biserici de zid.
Unul dintre momentele decisive din istoria mănăstirii a fost desființarea așezământului în 1959 și reluarea vieții monahale în 1990, după o întrerupere de peste trei decenii.
În 17 aprilie 2026, de sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, hramul paraclisului a fost marcat printr-o slujbă arhierească oficiată de PS Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului. La finalul slujbei a fost săvârșită sfințirea apei, în aghiasmă fiind adăugate câteva picături de apă aduse de la Izvorul Tămăduirii din Constantinopol.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Trotușanu
Mănăstirea Trotușanu este o mănăstire de maici. Biserica istorică are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, sărbătorit la 6 decembrie, în timp ce paraclisul ridicat între 1992 și 1994 este închinat Izvorului Tămăduirii.
Izvorul Tămăduirii este celebrat în fiecare an în vinerea din Săptămâna Luminată, prima săptămână după Paști. Hramul paraclisului constituie unul dintre principalele momente ale calendarului religios al mănăstirii.
Cum ajung la Mănăstirea Trotușanu
Mănăstirea se află în satul Trotușanu, comuna Movilița, județul Vrancea, la aproximativ 350 de metri nord de marginea satului Trotușanu și la circa 1,2 km sud de pârâul Carecna.
Dinspre Focșani, accesul se poate face pe E85, continuând în direcția Panciu și apoi spre comuna Movilița și satul Trotușanu. Mănăstirea se află la aproximativ 40 km de Focșani, în zona de dealuri și podgorii din nordul județului Vrancea.
Mănăstirea Trotușanu păstrează istoria unei vetre monahale vrâncene cu origini în secolul al XVII-lea, legată de Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Brazi. Întreruptă în perioada comunistă și reluată după mai bine de trei decenii, viața monahală continuă astăzi prin obștea de maici de la Trotușanu.
Știi mai multe despre Mănăstirea Trotușanu, Vrancea - vatra monahală întemeiată de Sfântul Teodosie de la Brazi? Spune și altora!