Mănăstirea Dalhauți, Vrancea - trei biserici istorice și o veche tradiție monahală
Mănăstirea Dălhăuți din județul Vrancea este cunoscută pentru Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și pentru viețuirea aici, circa 20 de ani, a Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului.
Mănăstirea Dălhăuți se află în satul Dălhăuți, comuna Cârligele, județul Vrancea, într-o zonă împădurită de pe Dealul Deleanu, la vest de Focșani. Considerată una dintre vechile vetre monahale vrâncene, mănăstirea are începuturi dificil de stabilit cu precizie, tradiția coborându-le până în secolul al XV-lea. Așezământul este cunoscut îndeosebi pentru icoana Maicii Domnului, numită și „Anufiana”, dar și pentru faptul că aici a viețuit, timp de aproape două decenii, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului.
Istoricul Mănăstirii Dălhăuți
Începuturile Mănăstirii Dălhăuți nu sunt documentate cu certitudine. Potrivit tradiției, așezământul ar fi fost întemeiat în secolul al XV-lea, între anii 1464 și 1469, de frații Anufie și Irapalie Dălhăuș, ciobani originari din Dobrogea. Legenda spune că aceștia ar fi văzut în pădure o lumină neobișnuită și ar fi auzit un glas care le indica locul unde trebuia ridicat un lăcaș. Prima biserică ar fi primit hramul „Izvorul Tămăduirii”.
Datele istorice certe apar mai târziu, iar cronologia vechilor biserici nu este pe deplin unitară. Pisania uneia dintre ele consemnează ridicarea din temelie în 1810, în timpul starețului Teoclit, precum și înnoirea și împodobirea sa în 1827, în vremea starețului Dionisie. Unele tradiții și consemnări atribuie însă acestui lăcaș o origine mai veche, din secolul al XVII-lea.
În secolul al XVIII-lea, istoria Dălhăuțiului s-a legat de una dintre personalitățile importante ale monahismului românesc. Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a ajuns la Schitul Dălhăuți după venirea sa în Țara Românească. În anul 1715 a devenit preot, iar ulterior a condus obștea ca egumen. În jurul său s-a format o comunitate numeroasă de monahi români și ruși, înainte ca Vasile să plece, în jurul anilor 1730–1733, împreună cu doisprezece ucenici, pentru a întemeia Schitul Poiana Mărului.
O a treia biserică, închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena, a fost ridicată în secolul al XIX-lea, între anii 1840 și 1850, de Smaranda Periețeanu și Constantin Angelescu, în vremea arhimandritului Benedict, stareț al Mănăstirii Poiana Mărului, care răspundea și de Schitul Dălhăuți. Lăcașul a fost afectat ulterior de cutremure și se păstrează în stare de ruină.
Mănăstirea a funcționat timp de secole ca așezământ de călugări. În 1959, prin aplicarea Decretului 410, viața monahală a fost întreruptă. Așezământul a fost reactivat în 1990, de această dată ca mănăstire de maici.
Arhitectura Mănăstirii Dălhăuți
Ansamblul Mănăstirii Dălhăuți este valoros prin suprapunerea mai multor etape ale istoriei sale. În incintă se păstrează trei biserici, diferite ca perioadă de construcție și concepție arhitecturală.
Biserica „Izvorul Tămăduirii” este un edificiu de zid, cu plan simplu de navă, întărit la exterior prin contraforturi și lipsit de turlă. În timpul Primului Război Mondial a fost folosită de trupele germane drept spațiu de detenție pentru prizonieri ruși, perioadă în care vechea catapeteasmă a fost distrusă. Aceasta a fost refăcută în 1929, iar biserica a trecut printr-o restaurare amplă între 1992 și 1995.
Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, construită din lemn, are plan cruciform și păstrează o catapeteasmă sculptată și poleită. Tocmai în această biserică este păstrată celebra icoană a Maicii Domnului.
Cea de-a treia biserică, „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, este un edificiu de zid cu plan în formă de cruce. Afectată grav de cutremure și abandonată în perioada comunistă, ea nu mai este astăzi funcțională.
Ansamblul Mănăstirii Dălhăuți este înscris în Lista Monumentelor Istorice, cu codul VN-II-a-B-20832.
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Dălhăuți
Unul dintre cele mai valoroase obiecte de cult păstrate la Dălhăuți este icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cunoscută și sub numele de „Anufiana”. Tradiția o consideră una dintre cele șapte icoane pictate de Sfântul Evanghelist Luca, în timp ce opiniile de specialitate o plasează într-o perioadă ulterioară, ca reproducere a unui prototip atribuit evanghelistului. Icoana o înfățișează pe Maica Domnului ținând Pruncul pe brațul drept și aplecându-și capul către El; are aproximativ 90 × 125 cm și a fost ferecată în argint aurit în 1843. Potrivit tradiției locale, monahul Anufie ar fi adus-o spre Dălhăuți după o călătorie în Răsărit, iar urmele vizibile pe chipurile Maicii Domnului și Pruncului sunt puse în legătură cu episodul în care icoana ar fi fost lovită cu iataganele și aruncată în mare. Între 1979 și 1990, icoana a fost scoasă din mănăstire și transferată mai întâi la Muzeul de la Posada, apoi la Muzeul de Artă din București, fiind recuperată și readusă la Dălhăuți după reactivarea așezământului. De-a lungul timpului, icoanei i-au fost atribuite numeroase vindecări și intervenții miraculoase, fiind purtată în procesiuni în perioade de secetă sau alte calamități.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Dălhăuți
Cea mai veche tradiție a locului îi are în centru pe frații Anufie și Irapalie Dălhăuș, considerați întemeietorii așezământului. Viziunea luminii din pădure și ridicarea primei biserici pe acel loc aparțin tradiției monahale și nu sunt confirmate de documente contemporane evenimentelor.
Tot tradiției îi aparține și istoria spectaculoasă a icoanei „Anufiana”. Se spune că, în timpul călătoriei lui Anufie, icoana ar fi fost confiscată și lovită cu iataganele, apoi aruncată în mare. Monahul ar fi regăsit-o ulterior plutind pe Marea Neagră și ar fi adus-o la Dălhăuți. Urmele existente pe chipurile Maicii Domnului și Pruncului au fost asociate, în tradiția locului, acestui episod.
Unul dintre cele mai importante capitole ale istoriei mănăstirii rămâne prezența Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. Perioada petrecută la Dălhăuți a precedat întemeierea centrului isihast de la Poiana Mărului, iar cele două așezăminte au rămas multă vreme strâns legate, uneori aflându-se chiar sub conducerea aceluiași egumen.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Dălhăuți
Mănăstirea Dălhăuți are în prezent obște de maici, după reactivarea din anul 1990. Până la desființarea din 1959, vechiul Schit Dălhăuți fusese așezământ de călugări.
Vechile biserici ale ansamblului au hramurile „Izvorul Tămăduirii”, sărbătoare cu dată schimbătoare, celebrată în vinerea din Săptămâna Luminată, „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, la 8 noiembrie, și „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, la 21 mai.
Mănăstirea este și loc de pelerinaj legat de icoana Maicii Domnului și de memoria Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 2003 și prăznuit la 25 aprilie.
Cum ajung la Mănăstirea Dălhăuți
Mănăstirea se află în satul Dălhăuți, comuna Cârligele, județul Vrancea, la câțiva kilometri de vatra satului și la aproximativ 15–20 km vest de municipiul Focșani.
Din Focșani, traseul continuă spre Cârligele și satul Dălhăuți, de unde drumul urcă spre zona împădurită a Dealului Deleanu. Așezarea retrasă, cele trei biserici istorice, icoana „Anufiana” și legătura cu Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului conferă Mănăstirii Dălhăuți un profil aparte între vechile vetre monahale ale Vrancei.
Știi mai multe despre Mănăstirea Dalhauți, Vrancea - trei biserici istorice și o veche tradiție monahală? Spune și altora!