Mănăstirea Mălinești, Vaslui - cu biserica de stejar din 1826
Mănăstirea Mălinești din comuna Gârceni, județul Vaslui, este o veche vatră monahală atestată în 1762, păstrând biserica de lemn din 1826 și icoana „Tânguirea Maicii Domnului”.
Mănăstirea Mălinești se află pe Dealul Cucului, în apropierea satului Gârceni, comuna Gârceni, județul Vaslui, la aproximativ patru kilometri nord-vest de sat, într-o zonă înconjurată de păduri. Vechiul nume Mălinești nu mai corespunde astăzi unei localități existente, documentele istorice consemnând însă în trecut un sat cu această denumire.
Așezământul, astăzi mănăstire de călugări, are o istorie documentată din secolul al XVIII-lea. Nucleul său patrimonial este biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, ridicată în 1826 pe locul unei biserici mai vechi și clasată monument istoric. Alături de aceasta s-a dezvoltat după 1990 un nou ansamblu monahal, având în centru biserica „Acoperământul Maicii Domnului”.
Istoricul Mănăstirii Mălinești
Începuturile Mănăstirii Mălinești sunt învăluite de tradiții care împing existența unei sihăstrii în aceste locuri până în Evul Mediu. Una dintre ele vorbește despre un sihastru numit Mălin, de la care ar proveni și numele așezământului. Potrivit legendei, Ștefan cel Mare ar fi poposit în apropierea schitului înaintea unei lupte cu turcii și i-ar fi promis pustnicului că, în cazul unei victorii, va înzestra așezământul cu pământ și pădure. Povestirea aparține însă tradiției locale și nu poate fi considerată un reper documentar pentru întemeierea mănăstirii.
Istoria documentată începe în 1762. O însemnare păstrată pe un Penticostar tipărit la Iași în 1753 îl menționează pe ieromonahul Nicodim Hudici drept ctitor al „schitului Gârceni de pe Racova, ținutul Tutovii”. Alte însemnări din 1785 și 1796 confirmă continuitatea așezământului în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea.
Pe locul vechii sihăstrii a fost ridicată în 1826 biserica de lemn care se păstrează până astăzi. Pisania de deasupra intrării consemnează data de 30 aprilie 1826 și numele meșterilor Teodor și Gheorghe. Biserica, construită din lemn de stejar și închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, a fost sfințită la 30 octombrie 1830 de ieromonahul Iorest, cu încredințarea Episcopului Sofronie Miclescu al Hușilor.
Secolul al XIX-lea a adus declinul vechiului schit. În contextul măsurilor luate în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, viața monahală a încetat, iar lăcașul a ajuns în cele din urmă filie a Parohiei Gârceni. Doi dintre vechii viețuitori, Calimah Vrabie și Gherontie Ieremia, au rămas pentru o vreme să îngrijească biserica.
Familia mareșalului Constantin Prezan și renașterea Mălineștiului
O etapă importantă în istoria Mănăstirii Mălinești a început în anii 1920. Episcopul Iacov Antonovici al Hușilor a urmărit reînființarea vieții monahale, iar inițiativa sa a primit sprijinul familiei mareșalului Constantin Prezan, care deținea moșia de la Schinetea, în apropiere.
Biserica și chiliile au fost reparate cu sprijinul mareșalului și al soției sale, Olga Prezan. La 3 noiembrie 1929, biserica a fost resfințită, iar vechiului hram „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” i s-a adăugat cel al Sfinților Împărați Constantin și Elena, în cinstea binefăcătorilor așezământului.
La 10 decembrie 1929, Sfântul Sinod a aprobat reînființarea Schitului Mălinești ca așezământ de călugărițe. Noua obște a fost formată în jurul unor monahii venite de la Mănăstirea Adam.
În deceniile următoare, mănăstirea a cunoscut o perioadă de dezvoltare. A funcționat aici un atelier de țesătorie și covoare, coordonat de maica Elena Buga, venită de la Agapia, precum și o școală de muzică psaltică. În 1948, obștea ajunsese la 28 de monahii.
În 1956 a început chiar construcția unei noi biserici. Proiectul nu a mai putut fi dus la capăt: în 1959, în urma aplicării Decretului 410, așezământul a fost desființat. Construcția, ajunsă până la nivelul acoperișului, a fost abandonată.
Renașterea Mănăstirii Mălinești după 1990
După aproximativ trei decenii de întrerupere, viața monahală a fost reluată în 1990, de această dată prin stabilirea unei obști de călugări. Patru ani mai târziu, Episcopia Romanului și Hușilor a încredințat ieromonahului Filip Mercaș reorganizarea comunității și refacerea așezământului.
Între 1995 și 2000 s-a ridicat un nou corp monahal, conceput pentru a reuni spațiile necesare vieții de obște: chilii, bucătărie și trapeză, bibliotecă, sală de lectură și camere pentru pelerini. În ansamblu a fost integrat și lăcașul închinat Acoperământului Maicii Domnului.
Lucrările au continuat în anii următori. Pictura a fost realizată în perioada 2002–2003 de Livia și Gheorghe Pavel, în stil neobizantin, iar mobilierul bisericesc și catapeteasma au fost lucrate de preotul Simeon Movilă din Târgu Neamț.
Astfel, Mălineștiul de astăzi reunește două etape arhitecturale foarte diferite: mica biserică de lemn din 1826, mărturie a vechiului schit, și ansamblul monahal dezvoltat după 1990.
Arhitectura Mănăstirii Mălinești
Cea mai valoroasă construcție istorică a ansamblului este biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, monument istoric înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul VS-II-m-B-06799.
Biserica este construită din bârne de stejar îmbinate „în clește”, așezate pe fundații de piatră și tălpi de lemn. Planul este triconic, iar intrarea se realizează pe latura sudică. Acoperișul este în patru ape, iar construcția este marcată vertical de un turn-clopotniță și de două turle cu secțiune octogonală.
Interiorul păstrează particularități ale arhitecturii tradiționale din lemn. Trecerea dintre pronaos și naos este marcată de doi stâlpi, rămași dintr-un sistem inițial de patru, peste care se sprijină o grindă decorată în acoladă. În pridvor, deasupra portalului, se păstrează pisania săpată în lemn cu litere chirilice.
Un element artistic important este tâmpla bogat ornamentată, cu motive florale și vegetale care păstrează influențe ale barocului moldovenesc. Tocmai această catapeteasmă a făcut obiectul unui proiect de conservare-restaurare, în 2023 fiind anunțate lucrări asupra picturii și sculpturii sale policrome.
Noua biserică „Acoperământul Maicii Domnului” are o arhitectură mult mai amplă. Este alcătuită din pridvor poligonal, pronaos, naos și altar și este flancată de corpurile simetrice ale ansamblului monahal. Cele trei turle octogonale și cele două turnuri de la extremitățile clădirii formează o compoziție echilibrată, inspirată ca volumetrie de arhitectura bisericilor moldovenești din vremea lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș.
Icoana „Tânguirea Maicii Domnului”
Unul dintre cele mai cunoscute obiecte de cult păstrate la Mălinești este icoana numită „Tânguirea Maicii Domnului”. Reprezentarea sa este neobișnuită: Fecioara Maria nu apare ținând Pruncul în brațe, ci îl privește pe Hristos răstignit pe o cruce de mici dimensiuni, pe care o susține în palmă.
În jurul icoanei s-a format o tradiție locală potrivit căreia, în perioada în care mănăstirea era desființată, aceasta ar fi fost mutată de mai multe ori la biserica din Gârceni și s-ar fi întors în mod inexplicabil la vechiul schit. Relatarea aparține patrimoniului legendar al așezământului și a contribuit la reputația icoanei, pe care credincioșii o consideră făcătoare de minuni.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Mălinești
Cea mai veche legendă a locului este cea referitoare la Ștefan cel Mare și sihastrul Mălin. Voievodul ar fi poposit aici timp de trei zile înaintea unei confruntări cu turcii și ar fi promis că va dărui schitului pământuri dacă se va întoarce victorios. După biruință, și-ar fi respectat promisiunea.
O altă tradiție leagă locul de o epocă și mai veche, atribuind o biserică de aici lui Bogdan I, tatăl lui Lațcu și întemeietorul Moldovei independente. În apropierea bisericii din 1826 se păstrează un picior de piatră provenit de la masa altarului unui lăcaș mai vechi, asociat de tradiția locală acestei perioade. Și această atribuire trebuie privită ca tradiție, nu ca datare certă.
Mult mai bine documentate sunt episoadele moderne: renașterea așezământului cu sprijinul familiei Prezan, dezvoltarea comunității de maici în perioada interbelică, desființarea din 1959 și reconstruirea ansamblului după 1990.
Hramul și pelerinajele la Mănăstirea Mălinești
Mănăstirea Mălinești este un așezământ de călugări. Vechiul lăcaș de lemn este închinat Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, sărbătoriți la 8 noiembrie, în timp ce noul ansamblu monahal este legat în primul rând de hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, prăznuit la 1 octombrie.
Noua biserică are și hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, sărbătorit la 14 octombrie.
Hramul Acoperământului Maicii Domnului și icoana „Tânguirea Maicii Domnului” au făcut din Mălinești un loc de pelerinaj cunoscut în această parte a județului Vaslui.
Cum ajung la Mănăstirea Mălinești
Mănăstirea Mălinești se află pe Dealul Cucului, la aproximativ patru kilometri nord-vest de satul Gârceni, comuna Gârceni, județul Vaslui. Distanța până la municipiul Vaslui este indicată în documentație la aproximativ 46 km.
Dinspre Vaslui poate fi urmată direcția Vaslui–Bacău, cu ramificație spre Armășoaia–Pungești. O altă variantă pornește de pe traseul Vaslui–Roman, din zona Băcești, de unde se continuă spre sud către mănăstire.
Mănăstirea Mălinești păstrează în același loc urmele mai multor etape ale istoriei monahale vasluiene. Atestarea din 1762, biserica de stejar ridicată în 1826, perioada de renaștere susținută de familia mareșalului Constantin Prezan, desființarea din 1959 și reînființarea din 1990 alcătuiesc o istorie marcată de repetate întreruperi și reveniri.
Știi mai multe despre Mănăstirea Mălinești, Vaslui - cu biserica de stejar din 1826? Spune și altora!