Schitul Bradu, Vâlcea. Biserica de secol 18 și turnul-clopotniță cu aspect de culă
Schitul Bradu din județul Vâlcea are temelie de la un schit din anul 1766. Biserica de zid a fost ridicată în anul 1784, iar în anii 1854–1855 a fost alăturat schitului Sărăcinești.
Schitul Bradu păstrează biserica de zid ridicată, pictura originală și un valoros turn-clopotniță cu aspect de culă.
Schitul Bradu se află în Gurguiata, localitate componentă a orașului Băile Olănești, județul Vâlcea, într-o zonă retrasă de la poalele masivului Buila-Vânturarița. Vechea vatră monahală s-a format în jurul unui schit de lemn cunoscut sub numele de „Schitul de sub Râpa Bradului”, peste care a fost ridicată, în anii 1783–1784, actuala biserică de zid. Așezământul este astăzi o mănăstire de maici, iar biserica are hramul „Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”.
Valoarea ansamblului este dată atât de vechimea sa, cât mai ales de biserica de mici dimensiuni, care păstrează pictura din secolul al XVIII-lea, și de turnul-clopotniță cu aspect de culă. Biserica și clopotnița sunt clasate ca monument istoric, ansamblul fiind înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul VL-II-a-B-09781.
Istoricul Schitului Bradu
Începuturile Schitului Bradu sunt mai vechi decât actuala biserică. În anul 1737 exista aici o biserică de lemn ridicată de pustnicii locului.
Actuala biserică a fost construită în 1783–1784, principalul ctitor fiind ieromonahul Sava, sprijinit de preotul Grigore, jupânul Zamfir, Gheorghe logofătul și de locuitorii din împrejurimi. Biserica a preluat hramul vechiului schit, fiind închinată Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul.
Bradu a fost inițial un schit de călugări. Izolarea locului și lipsa unor chilii corespunzătoare au făcut însă dificilă menținerea unei comunități numeroase. În prima jumătate a secolului al XIX-lea aici mai viețuiau câțiva monahi, dar așezământul a intrat treptat în declin. În 1854–1855, Schitul Bradu a fost alipit Schitului Sărăcinești de la Valea Cheii.
Starea construcțiilor s-a înrăutățit în deceniile următoare. În 1861 chiliile nu mai aveau învelitoare, iar clopotnița își pierduse tencuiala; în iarna anului 1863 a cedat și acoperișul acesteia. La începutul secolului XX viața monahală era aproape stinsă. Însemnările arheologului și istoricului Virgil Drăghiceanu, care a ajuns la Bradu în septembrie 1909, descriu degradarea severă în care se aflau atunci clădirile schitului.
Pentru cea mai mare parte a secolului XX, vechiul așezământ a rămas nelocuit. O primă încercare de reluare a vieții monahale s-a produs în 1994, când aici s-a stabilit un călugăr. Momentul decisiv a venit însă în a doua jumătate a anilor 1990, odată cu stabilirea unei comunități de maici. În 1999 este consemnată existența unei obști de zece monahii.
Un rol important în această renaștere l-a avut monahia Arsenia Maxim, care a urcat la Bradu împreună cu alte maici și a început refacerea așezământului aflat în ruină. Primele intervenții au fost realizate în condiții dificile, într-un loc izolat și greu accesibil.
Arhitectura Schitului Bradu
Biserica este un edificiu de dimensiuni reduse, construit din zidărie și adaptat caracterului retras al vechii sihăstrii. Are plan dreptunghiular, două abside și formă de corabie, fără turlă. Pridvorul deschis este susținut de șase stâlpi, iar proporțiile restrânse ale întregii construcții păstrează imaginea unei biserici monahale de munte din secolul al XVIII-lea.
Un element deosebit îl reprezintă pictura executată în 1784 de Dimitrie Zugrav, păstrată în mare parte până astăzi, inclusiv în pridvor. Tocmai supraviețuirea acestei picturi contribuie semnificativ la valoarea patrimonială a monumentului.
Alături de biserică se ridică una dintre construcțiile cele mai interesante ale ansamblului: turnul-clopotniță cu două niveluri, mai înalt decât biserica. Aspectul său masiv amintește de o culă oltenească, iar organizarea interioară, cu încăperi mici, culoare înguste, scări abrupte și goluri de acces de dimensiuni reduse, indică și o funcție de refugiu.
În micile încăperi ale turnului a fost amenajată o colecție de obiecte tradiționale provenite din gospodăriile zonei: unelte pentru tors și țesut, vase, obiecte casnice și instrumente folosite în ocupațiile tradiționale. Astfel, clopotnița a dobândit și o funcție muzeală, păstrând mărturii despre viața comunităților montane din împrejurimi.
Restaurarea Schitului Bradu
După o perioadă foarte lungă în care monumentul a suferit din cauza degradării, în secolul XXI au început intervențiile sistematice pentru salvarea ansamblului, între anii 2016 și 2022. Au fost consolidate zidurile bisericii, refăcut acoperișul și tencuielile exterioare, iar turnul-clopotniță a beneficiat de lucrări de subzidire. Au fost realizate, de asemenea, amenajări în incintă și lucrări pentru stabilizarea versanților.
La 22 octombrie 2022, după încheierea acestor intervenții, biserica istorică a Mănăstirii Bradu a fost resfințită de Arhiepiscopul Varsanufie al Râmnicului. Restaurarea a permis conservarea atât a structurii monumentului, cât și a picturii sale istorice.
Evenimente și legende petrecute la Schitul Bradu
Istoria așezământului este strâns legată de vechea tradiție sihăstrească a munților din jurul Băilor Olănești. Înaintea bisericii actuale, pustnicii locului ridicaseră aici un modest lăcaș de lemn, iar comunitatea monahală s-a dezvoltat într-o regiune în care au apărut de-a lungul timpului mai multe schituri și sihăstrii.
Mai mult decât printr-o legendă propriu-zisă, Bradu se individualizează prin continuitatea memoriei sihăstrești și prin renașterea sa după aproape un secol de părăsire. Revenirea maicilor în anii 1990 a salvat un ansamblu ajuns într-o stare avansată de degradare și a redat vechii vetre funcția pentru care fusese întemeiată.
Hramul și pelerinajele la Schitul Bradu
Schitul Bradu este un așezământ de maici. Biserica istorică poartă hramul „Nașterea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”, sărbătorit la 24 iunie.
Sărbătoarea coincide în calendarul tradițional românesc cu Sânzienele sau Drăgaica, ceea ce particularizează hramul acestui vechi așezământ vâlcean.
Cum ajung la Schitul Bradu
Schitul Bradu se află în Gurguiata, orașul Băile Olănești, județul Vâlcea, la aproximativ 7–10 kilometri de stațiunea Băile Olănești și la circa 25 de kilometri de Râmnicu Vâlcea. Accesul dificil a contribuit la păstrarea caracterului izolat al locului.
Una dintre variantele de acces este traseul pietonal care pornește din zona izvoarelor din Băile Olănești, având aproximativ 7 kilometri. O altă rută urmează direcția Comanca – Tisa – Gurguiata, însă ultimul sector este un drum montan dificil, iar în perioadele cu precipitații abundente poate deveni impracticabil chiar și pentru autovehiculele de teren.
Schitul Bradu reunește într-un ansamblu de mici dimensiuni arhitectură religioasă de secol XVIII, pictură originală, elemente cu rol defensiv și mărturii ale vechii vieți sihăstrești din munții Vâlcii.
Știi mai multe despre Schitul Bradu, Vâlcea. Biserica de secol 18 și turnul-clopotniță cu aspect de culă? Spune și altora!