Mănăstirea Sărăcinești, Vâlcea - vatră monahală atestată în 1437
Mănăstirea Sărăcinești din Valea Cheii, Vâlcea, este o veche vatră monahală atestată în 1437, cu biserica actuală ctitorită în 1688 și pictată în 1718. Biserica actuală a fost ctitorită în anul 1688 de episcopul Ștefan al Râmnicului împreună cu boierii Sărăcinești, turnul-clopotniță fiind ridicat în anul 1692.
Mănăstirea Sărăcinești se află în satul Valea Cheii, comuna Păușești-Măglași, județul Vâlcea, la confluența râurilor Olănești și Cheia, la aproximativ 7 km de Băile Olănești și 12 km de Râmnicu Vâlcea.
Istoricul Mănăstirii Sărăcinești
Prima atestare documentară cunoscută a vechiului Schit Sărăcinești datează din 1437, într-un document purtând pecetea voievodului Vlad Dracul. Pornind de la această mărturie, istoricul Constantin C. Giurescu a considerat posibil ca așezământul să fi existat încă din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân.
Actuala mănăstire își are însă începuturile în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Tănasie Sărăcinescul începuse ridicarea unui așezământ pe moșia familiei, însă urmașii săi nu au mai avut posibilitatea de a continua lucrarea. La 7 iunie 1687, monahia Marta, sora lui Tănasie Sărăcinescul, împreună cu fiul ei, Tănasie Păușescu, au încheiat o învoială cu episcopul Ștefan al Râmnicului, punând la dispoziție moșia și solicitându-i acestuia să ridice mănăstirea.
Episcopul Ștefan și-a asumat construirea bisericii și a chiliilor pe propria cheltuială, în timp ce familiile Sărăcinești și Păușești au înzestrat noua ctitorie cu satele Sărăcinești și Comanca, părți din alte moșii și diferite bunuri.
Biserica a fost terminată în 1688, la sfârșitul domniei lui Șerban Cantacuzino. Pisania, datată 28 septembrie 1688, îl consemnează pe episcopul Ștefan drept cel care a suportat cheltuiala construirii bisericii și a chiliilor, pe moșia oferită de Tănasie Păușescu. Ispravnic al lucrărilor a fost egumenul Zosima.
După retragerea din scaunul episcopal, ctitorul s-a călugărit aici sub numele de Sava. A murit în 1693 și, potrivit propriei dorințe, a fost înmormântat în tinda bisericii pe care o ctitorise. Lăcașul rămăsese însă nepictat.
În 1692 a fost construit turnul-clopotniță, pe zidul căruia se păstrează inscripția „Sava 7200 = 1692”. Din aceeași perioadă provine și o cruce din lemn ferecat, purtând inscripția „Ștefan episcop 7200 = 1692”.
Pictura Mănăstirii Sărăcinești
La aproximativ trei decenii după construirea bisericii, episcopul Damaschin a continuat opera începută de episcopul Ștefan. În 1718, împreună cu ieromonahul Paisie, arhimandritul Ioan de la Hurezi și ieromonahul Dosoftei, i-a adus la Sărăcinești pe zugravii Teodosie, Gheorghe și Preda. Aceștia aveau deja experiența pictării unor importante ansambluri brâncovenești, între care bolnița Mănăstirii Hurezi.
Pictura realizată atunci s-a păstrat, iar în pronaos au fost reprezentate personajele importante pentru istoria ctitoriei: episcopii Ștefan și Damaschin, arhimandritul Ioan, Paisie și Dosoftei, precum și membri ai familiilor Sărăcinescu și Păușescu.
Prin datarea și autorii săi, ansamblul pictural înscrie biserica de la Sărăcinești în ambianța artistică a epocii brâncovenești, constituind unul dintre elementele patrimoniale importante ale așezământului.
Mănăstirea Sărăcinești în secolele XVIII–XIX
La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor, mănăstirea a traversat perioade dificile, fiind necesare intervențiile succesive ale episcopilor Filaret și Neofit pentru redresarea sa. Arhimandritul Samuil și, ulterior, protosinghelul Macarie au contribuit la refacerea administrării așezământului. O statistică din 1824 arată că mănăstirea își păstra încă moșiile primite de la ctitorii Sărăcinești.
Cutremurul din 1838 a provocat distrugeri importante, iar între 1855 și 1857 au fost realizate lucrări de reparație cu sprijinul episcopului Nikifor.
Mănăstirea a avut și un rol educativ în comunitatea locală. Călugării contribuiau la întreținerea unei școli pentru copiii satelor din împrejurimi, iar egumenul Nikifor oferea daruri elevilor cu rezultate bune la învățătură.
În jurul anului 1860, Sărăcinești a devenit mănăstire de maici, prima stareță fiind monahia Maximilia, sora lui I. C. Brătianu. Reforma din 1864 a dus la confiscarea averilor mănăstirii, iar în 1873 așezământul a fost desființat. Maicile au fost trimise la Mănăstirea Hurezi și Mănăstirea Dintr-un Lemn, biserica a devenit filie a Parohiei Cheia, iar o parte dintre clădiri au fost folosite pentru școala primară.
Reînființarea Mănăstirii Sărăcinești
Viața monahală a fost reluată în 1913, după efectuarea unor lucrări de reparație. Noua obște a început cu trei maici venite de la Hurezi: Eufrosina Șteflea, devenită stareță, și surorile Ecaterina și Fevronia Miclăuș. Primul Război Mondial a întrerupt din nou viața comunității, multe dintre maici plecând pe front ca surori ale Crucii Roșii.
În 1920, Ecaterina și Fevronia Miclăuș au revenit la Sărăcinești și au început refacerea mănăstirii. În 1923 a fost înființat un atelier de industrie casnică, unde lucrau maici, surori și eleve, iar în 1930 a fost construit un nou corp destinat atelierului. În 1941, obștea ajunsese la 33 de călugărițe.
În anul 1960, în urma aplicării Decretului 410/1959, mănăstirea a fost din nou desființată. Biserica a devenit lăcaș parohial, iar clădirile au fost preluate de autoritățile statului și transformate în cămin pentru bătrâni, suferind modificări și degradări importante.
Sfântul Sinod a hotărât reînființarea Mănăstirii Sărăcinești în anul 1991, ca mănăstire de maici. Revenirea efectivă a clădirilor în patrimoniul așezământului a devenit însă posibilă abia în 2008, când mănăstirea a fost redeschisă.
Arhitectura Mănăstirii Sărăcinești
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ridicată în 1688, păstrează forma sa originară și poartă amprenta arhitecturii religioase dezvoltate în epoca brâncovenească. În secolul al XVIII-lea edificiului i-a fost adăugat un pridvor deschis, element care completează expresia arhitecturală a monumentului.
Din ansamblul construit la sfârșitul secolului al XVII-lea se mai păstrează turnul-clopotniță din 1692 și clădirea situată la nord de biserică, folosită ca stăreție și chilii, ale cărei ziduri și beciuri îi confirmă originea medievală. Împreună cu biserica, aceste construcții păstrează configurația unei vechi incinte monahale și dau ansamblului o valoare arhitecturală aparte. Mănăstirea Sărăcinești este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice.
Patrimoniul Mănăstirii Sărăcinești
Pe lângă biserica și pictura murală din secolele XVII–XVIII, mănăstirea păstrează câteva obiecte legate direct de ctitorii săi și de istoria ansamblului.
Între acestea se numără clopotul mic, turnat pentru prima dată în 1612 și returnat în 1930 de protosinghelul Ieronim, precum și crucea din lemn ferecat din 1692, purtând numele episcopului Ștefan. Mormântul ctitorului se află în tinda bisericii.
O valoare aparte o are însă pictura din 1718, realizată de zugravi formați în ambianța marilor șantiere brâncovenești. Portretele ctitorilor din pronaos păstrează memoria episcopilor și boierilor care au contribuit la construirea și împodobirea mănăstirii.
Evenimente petrecute la Mănăstirea Sărăcinești
Istoria Mănăstirii Sărăcinești este legată îndeosebi de episcopul Ștefan al Râmnicului, ctitorul bisericii din 1688, care s-a retras ulterior aici ca schimnic sub numele de Sava și a fost înmormântat în tinda propriei ctitorii, dar și de episcopul Damaschin, cel care, în 1718, i-a adus la Sărăcinești pe zugravii Teodosie, Gheorghe și Preda pentru realizarea picturii bisericii.
În ultimii ani, Mănăstirea Sărăcinești și-a extins activitatea în direcția păstrării meșteșugurilor tradiționale și a educației tinerilor, organizând tabere de sculptură, cusături tradiționale și tabere de vară cu caracter duhovnicesc.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Sărăcinești
Mănăstirea Sărăcinești este o mănăstire de maici. Hramul bisericii este „Adormirea Maicii Domnului”, sărbătorit anual la 15 august.
Cum ajung la Mănăstirea Sărăcinești
Mănăstirea se află în satul Valea Cheii, comuna Păușești-Măglași, într-o zonă apropiată de stațiunea Băile Olănești. Din Râmnicu Vâlcea se urmează DN64A spre Băile Olănești, prin Păușești-Măglași, distanța fiind de aproximativ 12–13 km.
Adresa așezământului este Strada Principală nr. 49, sat Valea Cheii, comuna Păușești-Măglași, județul Vâlcea.
Desființată și reînființată în repetate rânduri, Mănăstirea Sărăcinești și-a recăpătat în 2008 clădirile istorice și viața de obște, continuând astfel tradiția unei vetre monahale vâlcene cu o istorie de aproape șase secole.
Știi mai multe despre Mănăstirea Sărăcinești, Vâlcea - vatră monahală atestată în 1437? Spune și altora!