Mănăstirea Mamu, Vâlcea - fresca lui Pârvu Mutu și istoria unei ctitorii brâncovenești
Mănăstirea Mamu din satul Stănești-Lunca, comuna Lungești, județul Vâlcea, este o veche mănăstire refăcută din zid de Constantin Brâncoveanu în 1696 și pictată de Pârvu Mutu.
Mănăstirea Mamu este o veche mănăstire de maici, ale cărei începuturi sunt plasate în secolul al XVI-lea. Actuala biserică, având hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, a fost ridicată din zid de domnitorul Constantin Brâncoveanu și terminată în anul 1696, pe locul unor biserici de lemn mai vechi. Ansamblul istoric cuprinde biserica „Sfântul Nicolae”, biserica-bolniță de lemn „Sfânta Treime”, ruine ale chiliilor și zidul de incintă.
Istoricul Mănăstirii Mamu
Originile așezământului sunt mai vechi decât ctitoria brâncovenească păstrată astăzi. Începuturile sale sunt plasate la începutul secolului al XVI-lea, însă identitatea primilor ctitori nu este pe deplin clarificată. O tradiție atribuie prima biserică familiei boierești a Buzeștilor, iar o altă variantă o indică drept întemeietoare pe jupâneasa Vilaia, din familia Mogoșeștilor. Cronicarul Radu Greceanu consemna ulterior că vechea biserică era din lemn și „se trăgea despre Buzești”.
Istoria locului poate fi urmărită și prin evoluția proprietății. În 1437, când este atestat documentar vechiul sat Mamu, moșia se afla în stăpânirea boierilor Rutas, Coica, Novac și Strațimir. Denumirea Lungești este consemnată documentar pentru prima dată la 23 noiembrie 1586.
După uciderea soțului său, Papa Brâncoveanu, în răscoala seimenilor din 1655, jupâneasa Stanca Cantacuzino, mama viitorului domnitor Constantin Brâncoveanu, a refăcut vechea ctitorie, ridicând din nou o biserică de lemn. Aceasta a înlocuit un lăcaș mai vechi ajuns în stare de degradare.
Momentul decisiv pentru istoria Mănăstirii Mamu a venit în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. În 1695, trecând prin Lungești și vizitând ctitoria mamei sale, domnitorul a hotărât reconstruirea mănăstirii din zid. Pisania păstrată deasupra intrării arată că lucrările au fost încheiate la 1 august 1696, sub supravegherea ispravnicilor Tănasie Măldărescu și Badea, fost pârcălab de curte.
Constantin Brâncoveanu a înzestrat mănăstirea cu moșii și obiecte de cult, iar odată cu biserica au fost construite chilii și alte componente ale incintei. Mamu a funcționat ca mănăstire de maici, existența unei comunități feminine fiind consemnată de-a lungul istoriei sale. În pictura din 1699 apare și stareța Platonida, aflată în fruntea obștii în vremea realizării ansamblului brâncovenesc.
În secolul al XIX-lea, un rol important în conservarea așezământului l-a avut stareța Meletina. După avariile provocate de cutremurul din 1838, au fost refăcute turla și clopotnița, reparate zidurile de incintă și transformate chiliile. Între 1842 și 1843, biserica a fost repictată în tempera de ieromonahul Ghermano, împreună cu zugravii Constantin și Gheorghe Bălăceanu, noua pictură acoperind fresca brâncovenească.
În 1873, obștea de maici a fost mutată la Mănăstirea Hurezi, iar Mamu a devenit biserică de mir a Parohiei Lungești. A urmat o perioadă de degradare, care a determinat intervenții ample la începutul secolului al XX-lea. În cursul restaurării începute în jurul anului 1910, stratul pictural din 1842–1843 a fost îndepărtat, fiind scoasă din nou la lumină fresca lui Pârvu Mutu și a ucenicului său Marin.
Viața monahală a fost reluată în 1932, sub conducerea stareței Evpraxia Ungureanu. În același an au fost construite noi chilii cu pridvor pentru obștea de maici.
În 1960, în contextul aplicării Decretului 410/1959, mănăstirea a fost din nou desființată, iar clădirile sale au primit o destinație socială, fiind folosite pentru un azil. Cutremurul din martie 1977 a afectat grav turla bisericii, reparată ulterior fără intervenții majore asupra monumentului.
După 1989 au început demersurile pentru restaurarea și recuperarea funcției monahale a ansamblului. Din 2004–2005 au fost desfășurate lucrări asupra picturii lui Pârvu Mutu și Marin, realizate de restauratorii Gina Barnovschi și Călin Bârzu. În 2007 au venit la Mamu trei monahii de la Mănăstirea Clocociov, iar în 2009 centrul social care funcționa în clădirile fostei mănăstiri a fost mutat, permițând refacerea vieții monahale în întregul ansamblu.
Arhitectura Mănăstirii Mamu
Mănăstirea Mamu reprezintă un ansamblu important al arhitecturii religioase din epoca brâncovenească. Este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice sub denumirea „Ansamblul mănăstirii Mamul”, cod VL-II-a-A-09921. Din ansamblu fac parte biserica „Sfântul Nicolae”, datată 1696–1699, biserica-bolniță de lemn „Sfânta Treime”, ridicată în 1833, ruinele chiliilor și zidul de incintă de la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Biserica ridicată de Constantin Brâncoveanu are plan triconc și două turle: o turlă poligonală deasupra naosului și o construcție masivă, cu plan pătrat, deasupra pridvorului, care a îndeplinit și funcția de clopotniță. Odată cu biserica au fost amenajate chilii, un beci boltit și zidul de incintă.
Un element aparte al ansamblului îl constituie biserica-bolniță de lemn „Sfânta Treime”, datată în anul 1833, care completează nucleul istoric al mănăstirii.
Pictura lui Pârvu Mutu
Valoarea artistică deosebită a Mănăstirii Mamu este legată în primul rând de pictura murală executată de Pârvu Mutu, cunoscut astăzi și sub numele de Sfântul Cuvios Pafnutie Zugravul, împreună cu ucenicul său Marin. Lucrările au fost încheiate la 8 septembrie 1699, data fiind consemnată în pisania pictată din pronaos.
O valoare documentară și artistică aparte o are tabloul votiv. În pronaos sunt reprezentați Constantin Brâncoveanu și Doamna Maria, copiii familiei domnești, părinții voievodului – Papa Brâncoveanu și Stanca Cantacuzino –, precum și alte personaje din familia ctitorilor.
Tot aici se păstrează portretul stareței Platonida, una dintre rarele mărturii vizuale asupra conducerii unei comunități monahale feminine din epoca respectivă.
Faptul că fresca brâncovenească a supraviețuit este cu atât mai important cu cât, în secolul al XIX-lea, aceasta fusese acoperită cu o pictură în tempera. Restaurările de la începutul secolului XX au readus la vedere stratul original, iar intervențiile începute după 2004 au urmărit conservarea ansamblului pictural.
Patrimoniul Mănăstirii Mamu
De-a lungul timpului, Mănăstirea Mamu a acumulat un patrimoniu de obiecte liturgice și carte veche. Sunt amintite o cădelniță și alte piese de argint, o Evanghelie din 1714, o Cazanie din 1781, o Evanghelie din 1821, volume din Viețile Sfinților și un fond de carte veche cu texte tipărite în caractere chirilice și latine.
În 1699, Constantin Brâncoveanu a dăruit mănăstirii două clopote de bronz. Se mai păstrează mențiuni despre un policandru de alamă cu 12 brațe, datat 1842, și despre un potir din 1835.
O mărturie importantă pentru istoria comunității este și pomelnicul de lemn din 25 august 1846, păstrat în altar, în care sunt înscrise numele ctitorilor, starețelor, monahiilor și clericilor legați de mănăstire.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Mamu
Cea mai veche tradiție legată de Mamu privește chiar întemeierea așezământului. Două variante s-au păstrat în privința primei biserici: una o leagă de boierii Buzești, iar cealaltă de jupâneasa Vilaia din familia Mogoșeștilor. Cert este că, înaintea reconstrucției brâncovenești, pe acest loc exista o biserică veche de lemn.
Istoria mănăstirii a fost marcată și de cutremure. Cel din 1838 a provocat prăbușirea sau avarierea gravă a turlei-clopotniță, determinând intervențiile conduse ulterior de stareța Meletina, iar cutremurul din 1977 a afectat din nou turla bisericii.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Mamu
Mănăstirea Mamu este o mănăstire de maici, aparținând Arhiepiscopiei Râmnicului. Caracterul său de chinovie (mănăstire de maici) este documentat de-a lungul principalelor etape ale existenței așezământului.
Biserica principală are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, sărbătorit anual la 6 decembrie. Acest hram este consemnat inclusiv de pisania din 1696, care îl numește pe Sfântul Nicolae ocrotitorul bisericii ridicate de Constantin Brâncoveanu.
Biserica-bolniță de lemn, ridicată în 1833, poartă hramul „Sfânta Treime”.
Cum ajung la Mănăstirea Mamu
Mănăstirea Mamu se află în satul Stănești-Lunca, comuna Lungești, județul Vâlcea, pe Valea Mamului. Aceasta este localizarea administrativă completă a așezământului, distinctă de numele istoric Mamu.
Mănăstirea este situată la aproximativ 70 km de municipiul Râmnicu Vâlcea.
Mănăstirea Mamu păstrează suprapuse mai multe etape ale istoriei monahale vâlcene: vechea așezare din lemn, refacerea realizată de jupâneasa Stanca după mijlocul secolului al XVII-lea și ampla ctitorie de zid a lui Constantin Brâncoveanu din 1695–1696. Importanța monumentului este amplificată de fresca realizată în 1699 de Pârvu Mutu și Marin, de tabloul votiv al familiei Brâncoveanu și de elementele istorice păstrate în ansamblul monahal.
După desființări succesive, perioade de degradare și schimbări de destinație, revenirea obștii de maici și restaurarea picturii au readus Mănăstirea Mamu la funcția sa monahală, păstrând totodată unul dintre ansamblurile reprezentative ale artei brâncovenești din județul Vâlcea.
Știi mai multe despre Mănăstirea Mamu, Vâlcea - fresca lui Pârvu Mutu și istoria unei ctitorii brâncovenești? Spune și altora!