Mănăstirea Cocoș, Tulcea - veche vatră dobrogeană sub ocrotirea Sfinților Mucenici de la Niculițel
Mănăstirea Cocoș din județul Tulcea, întemeiată în 1833, păstrează moaștele Sfinților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip, descoperite la Niculițel.
Mănăstirea Cocoș se află în apropierea comunei Niculițel, județul Tulcea, și a fost întemeiată în anul 1833 de călugării Visarion, Gherontie și Isaia, veniți de la Mănăstirea Neamț și trecuți pe la Muntele Athos. Așezământul se ridică într-un loc retras, la poalele Dealului Cocoșului, înconjurat de păduri de tei.
Ansamblu monahal refăcut la începutul secolului XX (biserică mare și corp de chilii). Pictura aparține lui F. da Biasse. Chiliile (monument istoric) au fost renovate în anii 1957–1960iar în anul 1973 au fost aduse sfintele moaște de la Niculițel.
Istoricul Mănăstirii Cocoș
Tradiția monahală a locului este mai veche decât actuala mănăstire. Prima atestare documentară datează din 1679, când aici exista un schit de sihaștri, distrus ulterior în timpul incursiunilor care afectau frecvent ținuturile dintre Dunăre și Marea Neagră.
În anul 1833, călugării Visarion, Gherontie și Isaia au cumpărat un teren la poalele Dealului Cocoșului și au ridicat, cu încuviințarea autorităților otomane, o mică biserică din nuiele lipite cu pământ, fără turle și clopote. Sprijiniți de românii din zonă și de oierii transilvăneni veniți aici cu turmele, călugării au dezvoltat treptat așezământul, a cărui funcționare a fost recunoscută de autoritățile otomane în 1841.
În 1853 a fost construită o biserică mai trainică, din piatră și cărămidă, cu sprijinul unui mocan ardelean care, după ce s-a călugărit, și-a donat averea mănăstirii. În timpul stăreției lui Daniil a fost ridicată monumentala clopotniță și s-au construit chiliile dinspre vest, cu pridvoare și cerdacuri de inspirație orientală. La începutul secolului al XX-lea, vechile biserici au fost demolate, iar în 1911 a început construirea actualei biserici mari, după planurile arhitectului Toma Dobrescu. Lucrările s-au încheiat în 1913.
Primul Război Mondial a adus jafuri și distrugeri, iar mănăstirea a fost din nou greu încercată de cutremurul din 1940 și de incendiul din 27 iulie 1946, când clopotnița a ars, iar clopotele s-au topit. Biserica și clopotnița au fost restaurate în anii 1950, fiind refăcute ulterior și chiliile. Un moment fundamental în istoria recentă a mănăstirii s-a petrecut la 17 ianuarie 1973, când aici au fost aduse moaștele Sfinților Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip, descoperite cu doi ani înainte în cripta bazilicii paleocreștine de la Niculițel.
Arhitectura Mănăstirii Cocoș
Actuala biserică, construită între 1911 și 1913, este un edificiu masiv din piatră, cu plan în formă de cruce. Are pridvor închis și un al doilea pridvor deschis, susținut de șase coloane masive, iar deasupra edificiului se ridică trei turle octogonale.
Pictura bisericii a fost începută în 1914 de pictorul italian F. de Biasse, în stil neobizantin, și încheiată în 1916, fiind restaurată ulterior.
Un element distinctiv al ansamblului este clopotnița monumentală, ridicată în secolul al XIX-lea. De aceasta se leagă vechile chilii construite în stil oriental, cu pridvor și cerdac, restaurate în secolul al XX-lea și declarate monument istoric.
Mănăstirea păstrează și un muzeu cu icoane vechi, obiecte de artă religioasă și o colecție de carte veche, provenite în mare parte din parohiile județului Tulcea.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Cocoș
Numele mănăstirii este explicat printr-o veche legendă locală. Se spune că, atunci când cei trei călugări căutau un loc unde să întemeieze așezământul, au poposit peste noapte în apropierea Dealului Cocoșului. Spre dimineață ar fi auzit cântecul cocoșilor sălbatici răsunând prin pădure, interpretând întâmplarea ca pe un semn că acolo trebuia ridicată mănăstirea. O altă variantă a tradiției vorbește despre cântecul unui cocoș sălbatic însoțit de sunetul unei toace. Simbolul cocoșului a rămas legat de identitatea așezământului. Pe un vechi vas de anafură din argint al mănăstirii este reprezentat un cocoș de mesteacăn, așezat pe o creangă de stejar.
Un alt episod important este legat de descoperirea martirilor de la Niculițel. În 1971, în urma unei ploi puternice, apele au scos la iveală cupola unei cripte paleocreștine. Cercetările arheologice au dus la descoperirea moaștelor celor patru martiri – Zotic, Atal, Camasie și Filip –, ale căror nume erau consemnate în inscripțiile din interiorul criptei.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Cocoș
Mănăstirea Cocoș este o mănăstire ortodoxă de călugări, cu viață de obște. Biserica mare are hramul Pogorârea Sfântului Duh, sărbătorit la 50 de zile după Paști, iar paraclisul este închinat Sfântului Ierarh Nicolae, prăznuit la 6 decembrie.
Un loc aparte în viața religioasă a mănăstirii îl ocupă Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip, martiri creștini din primele veacuri, ale căror moaște au fost așezate aici în 1973. Cei patru sfinți sunt prăznuiți în fiecare an la 4 iunie.
De sărbătoarea lor, moaștele sunt purtate în pelerinaj spre bazilica paleocreștină de la Niculițel, locul descoperirii lor. Procesiunea a devenit una dintre manifestările religioase importante ale zonei, refăcând simbolic legătura dintre mănăstire și vechea comunitate creștină de la Niculițel.
Cum ajung la Mănăstirea Cocoș
Mănăstirea Cocoș se află la aproximativ 6 km de Niculițel și 35 km vest de Tulcea, într-o zonă împădurită de la poalele Dealului Cocoșului. Accesul se face dinspre drumul Tulcea–Isaccea, cu ramificație spre Niculițel și apoi către mănăstire.
Știi mai multe despre Mănăstirea Cocoș, Tulcea - veche vatră dobrogeană sub ocrotirea Sfinților Mucenici de la Niculițel? Spune și altora!