Mănăstirea Bixad, Satu Mare - patru secole de viață monahală în Țara Oașului
Mănăstirea Bixad din județul Satu Mare este un vechi așezământ, atestat documentar la începutul secolului al XVII-lea.
Situată pe un deal din apropierea comunei Bixad, la aproximativ 10 kilometri de Negrești-Oaș, Mănăstirea Bixad este unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din nord-vestul României. Dincolo de rolul său religios actual, așezământul impresionează prin istoria sa îndelungată, care începe în prima jumătate a secolului al XVII-lea și reflectă transformările politice și confesionale prin care a trecut această parte a Transilvaniei.
Vatră cu istorie zbuciumată, dar cu rânduială vie, la poalele Oașului.
Istoricul Mănăstirii Bixad
Originea vetrei monahale de la Bixad este mult mai veche decât actualul ansamblu. Documentele atestă existența unui schit încă din 1614, când acesta era menționat ca aparținând Mănăstirii Vetiș. Tot în prima jumătate a secolului al XVII-lea este dovedită existența unei comunități monahale de rit bizantin, iar în anul 1648 este atestat preotul Ilieș Popa, semnătura sa fiind păstrată pe un exemplar al Cazaniei lui Varlaam, tipărită la Iași în 1643. La sfârșitul secolului al XVII-lea, istoria locului este legată de călugărul Isaia, venit de la Mănăstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos. Acesta a întemeiat mănăstirea atestată documentar în anul 1689, iar în jurul anului 1701 și-a stabilit aici obștea monahală. Moartea sa violentă a dus la părăsirea temporară a așezământului, care avea să fie reînviat câteva decenii mai târziu.
În anul 1759, la Bixad au fost aduși călugări bazilieni, iar în perioada următoare mănăstirea a devenit unul dintre cele mai importante centre monahale și culturale din nordul Transilvaniei. Aici a funcționat una dintre cele mai importante tipografii românești ale Ordinului Bazilian, contribuind la răspândirea cărților religioase și la dezvoltarea culturii românești din regiune.
Perioada comunistă a reprezentat unul dintre cele mai dificile momente din existența mănăstirii. După anul 1948, călugării au fost îndepărtați, iar viața monahală a fost întreruptă. Clădirile au fost transformate în preventoriu pentru bolnavii de tuberculoză, iar această destinație s-a păstrat până în anul 1998.
În anii 1981–1988 au fost realizate ample lucrări de restaurare, iar în 1989 a fost instalat primul stareț ortodox al așezământului restaurat. După 1990, viața monahală s-a dezvoltat din nou, Mănăstirea Bixad redevenind unul dintre principalele centre de pelerinaj ale județului Satu Mare.
Arhitectura Mănăstirii Bixad
Actuala biserică a mănăstirii a fost construită între 1769 și 1771, fiind ridicată din piatră și cărămidă. Edificiul păstrează planul bizantin în formă de cruce greacă, caracteristic arhitecturii ecleziastice din spațiul românesc și central-european. Fațada principală este evidențiată printr-un fronton triunghiular sprijinit pe patru coloane, dintre care două sunt angajate în zid. Turnul-clopotniță, prevăzut cu un acoperiș de inspirație barocă adăugat la începutul secolului al XX-lea, oferă siluetei bisericii un aspect distinctiv.
După restaurările din ultimele decenii ale secolului trecut, interiorul a fost împodobit cu o nouă pictură murală realizată de Dumitru Bănică, iar iconostasul sculptat în lemn a fost executat de meșterul Ady Iosif din Baia Sprie.
Patrimoniul Mănăstirii Bixad
De-a lungul timpului, Mănăstirea Bixad a adăpostit numeroase obiecte de patrimoniu și manuscrise valoroase, fiind recunoscută drept unul dintre cele mai importante centre culturale monahale din nord-vestul României. Tipografia baziliană care a funcționat aici a avut un rol esențial în răspândirea cărților religioase românești în Transilvania.
Un loc aparte îl ocupă icoana Maicii Domnului de la Bixad, copie a icoanei Salus Populi Romani, care s-a bucurat vreme îndelungată de o mare cinstire în rândul credincioșilor. În prezent, această icoană se află la Mănăstirea Greco-Catolică Prilog.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Bixad
Mănăstirea Bixad este un așezământ monahal de călugări. Așezământul are ca hram principal Sfinții Apostoli Petru și Pavel, sărbătoriți anual la 29 iunie, precum și Adormirea Maicii Domnului, prăznuită la 15 august, dată la care are loc și cel mai mare pelerinaj organizat la Bixad. De mai bine de trei secole, Bixadul reprezintă unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Țara Oașului. Credincioși din județele Satu Mare, Maramureș, Sălaj, Bihor, Bistrița-Năsăud și din alte zone ale țării ajung aici pentru a participa la marile sărbători religioase și pentru a se ruga în atmosfera de liniște specifică a mănăstirii.
Poziționată într-un cadru natural deosebit, în apropierea dealurilor și pădurilor Oașului, mănăstirea oferă atât un important reper spiritual, cât și o destinație apreciată de cei interesați de patrimoniul religios și cultural al nordului României.
Cum ajung la Mănăstirea Bixad
Mănăstirea este situată în comuna Bixad, județul Satu Mare, la aproximativ 10 kilometri nord-vest de Negrești-Oaș. Accesul rutier se face pe DN 19 până la Negrești-Oaș, apoi pe DJ 109L către Bixad.
Amplasată pe unul dintre dealurile care domină depresiunea Oașului, mănăstirea oferă o priveliște deosebită asupra împrejurimilor și păstrează vie memoria unei vetre monahale care, în ciuda numeroaselor încercări istorice, și-a continuat existența de peste patru sute de ani.
Știi mai multe despre Mănăstirea Bixad, Satu Mare - patru secole de viață monahală în Țara Oașului? Spune și altora!