Mănăstirea Bunea, Dâmbovița - locul legendelor și al liniștii
Mănăstirea Bunea se află în localitatea Vulcana-Pandele, județul Dâmbovița, și a fost ctitorită în anul 1654; este legată de vechea vatră „Vâlcana”, cunoscând mai multe restaurări în timp.
Înrădăcinată în tradiția locului, mănăstirea păstrează memoria schitului de altădată. Straturile de intervenții succesive îi dau farmecul unui monument viu, în care evlavia și istoria se întâlnesc.
Istoricul Mănăstirii Bunea
Străvechiul schit Bunea a fost ctitorit în anul 1654 de vel vistierul Bunea Grădișteanu, fiul boierului Vâlcu din Orbeasca, demnitar în slujba voievodului Matei Basarab.
Actele vechi amintesc că moșnenii din Brănești, proprietarii de drept ai muntelui Vâlcana, au donat locul pentru ridicarea mănăstirii, dorind să fie pomeniți între ctitori. Într-un document din 1621, semnat de Vâlcu, fiul său Bunea și moșnenii Bran, Ianotă, Vladu, Lifoe, Stan și Șărbul, aceștia consemnează dania lor pentru ridicarea „sfintei mănăstiri de pe vârful muntelui Vâlcana”.
Legenda spune că Bunea s-ar fi ascuns într-o grotă din apropiere, fugind de dorobanții și seimenii răsculați după bătălia de la Finta (1653). Scăpat cu viață, el a ridicat o biserică mică, drept mulțumire lui Dumnezeu. Grota, aflată la circa 100 m mai jos de actualul așezământ, există și astăzi, fiind loc de reculegere pentru pustnici și pelerini.
Mănăstirea a fost sprijinită de-a lungul timpului de voievozii Constantin Brâncoveanu, Ștefan Cantacuzino, Ion Mavrocordat și Mihail Racoviță, care i-au acordat danii și privilegii domnești. În anul 1726, egumenul Climent Grădișteanu a închinat mănăstirea Mitropoliei Ungrovlahiei, pentru a fi sub paza și grija acesteia.
De-a lungul secolelor, așezământul a trecut prin numeroase transformări și restaurări. A fost reparat în anii 1785, 1789–1880, 1936 și 1976. În 1785, negustorul târgoviștean Dumitru Bogașierul a refăcut biserica, i-a adăugat un pridvor, două turle și o nouă pictură.
După secularizarea averilor mănăstirești din 1864, locașul a intrat în proprietatea statului, dar și-a păstrat rolul duhovnicesc. În secolul XX, schitul a fost trecut pentru o vreme sub administrarea Mănăstirii Sinaia (1964), iar din 1991, odată cu înființarea Arhiepiscopiei Târgoviștei, a redevenit mănăstire de sine stătătoare.
Astăzi, Mănăstirea Bunea rămâne un monument istoric, martor al spiritualității secolului al XVII-lea, purtând amprenta epocii lui Matei Basarab.
Arhitectura Mănăstirii Bunea
La vremea întemeierii, biserica mănăstirii era o construcție modestă, măsurând doar 6 metri lungime și 3 metri lățime, cu plan de tip sală, fără abside laterale, alcătuită din pronaos îngust, naos pătrat și altar.
În anul 1785, edificiul a fost extins spre vest, prin adăugarea unui exonartex și a unui pridvor deschis cu arcade semicirculare sprijinite pe coloane brâncovenești din piatră. Atunci au fost ridicate și cele două turle, iar biserica a fost repictată atât la interior, cât și la exterior.
Pictura inițială din secolul al XVII-lea a fost acoperită, iar cea din 1785, de inspirație brâncovenească, este parțial păstrată. Pe latura sudică se mai disting scene din Judecata de Apoi, Sfinții Gheorghe și Dumitru, Sfinții Împărați Constantin și Elena, precum și Sfinții Trei Ierarhi.
Catapeteasma, de o frumusețe deosebită, a fost sculptată în lemn de tei și aurită.
Biserica actuală are formă dreptunghiulară, cu naosul despărțit de pronaos prin doi stâlpi octogonali. Pridvorul, boltit cu un semicilindru, este decorat cu picturi bine conservate, iar turla principală din lemn se înalță pe pandantivi.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Bunea
Legenda întemeierii este legată de grota lui Bunea, loc de refugiu și rugăciune, considerat sfânt de localnici. În tradiția orală se spune că, în anii de restriște, călugării și pustnicii se retrăgeau în peșteră pentru post și rugăciune.
În secolele XVIII–XIX, mănăstirea a fost vizitată de numeroși credincioși și boieri din Târgoviște, care îi aduceau danii și ajutoare. Un moment important a fost descoperirea, în anul 1860, de către colonelul Dimitrie Papazoglu, a caietului de modele de pictură al vestitului Radu Zugravu, păstrat de un pustnic la Bunea – un document de o valoare artistică inestimabilă.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Bunea
Mănăstirea Bunea este o mănăstire ortodoxă de călugări, având viață de obște și o comunitate formată din 11 viețuitori, sub conducerea Preacuviosului Părinte Nectarie Vasile.
Mănăstirea Bunea are trei hramuri: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil – hramul bisericii vechi, 8 noiembrie, Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon (27 iulie) și Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca (1 aprilie) – hramurile bisericii noi.
La fiecare dintre aceste sărbători, credincioși din Dâmbovița și din întreaga țară urcă pe potecile de munte pentru a participa la slujbe și pentru a se reculege în liniștea pădurii.
Cum ajung la Mănăstirea Bunea
Acces: Din Târgoviște pe DN71 spre Pucioasa, apoi pe DJ712B până în stațiunea Vulcana-Băi; de aici, pe jos, circa 2 km prin pădure. Acces alternativ din satul Gura Vulcanei, pe poteca Plaiului Jidovului, un traseu mai lung, dar mai lin.
Așezată într-un cadru natural deosebit, pe creștetul unui deal împădurit, la o altitudine de aproximativ 630–640 m, mănăstirea se află în inima unei păduri de fag, stejar și paltin, într-un loc de o liniște aparte.
Știi mai multe despre Mănăstirea Bunea, Dâmbovița - locul legendelor și al liniștii? Spune și altora!