Mănăstiri și Schituri. Descoperă Vetrele monahale și Patrimoniul spiritual al României, prin povești și imagini care inspiră!

Mănăstirea Feleacu, Cluj - Punte între Moldova și Ardeal

Mănăstirea Feleacu din Feleacu, județul Cluj, a fost reînființată în anul 1991 și este una dintre cele mai importante vetre de spiritualitate ortodoxă din Transilvania.

În vecinătatea Clujului, vechea vatră „Sfânta Treime” (secolele XV–XVI) renaște ca far spiritual și cultural, continuând tradiția locului documentat din 1367.

Istoricul Mănăstirii Feleacu

Satul Feleacu, atestat documentar din anul 1367, a fost de-a lungul veacurilor reședință mitropolitană a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, centru de cultură și artă bisericească, dar și un loc unde au slujit pictorii iconari Nistor și Nichita, corifeii școlii de pictură pe lemn din secolele XVII–XVIII. Prima atestare a unei mănăstiri la Feleac datează din secolul al XI-lea, iar documentele confirmă existența unei noi mănăstiri în anul 1581, care a funcționat până în secolul al XVIII-lea, când autoritățile habsburgice au dispus închiderea ei.

După mai bine de două secole, dorința comunității locale de a reînvia tradiția monahală s-a împlinit în anul 1991, când Arhiepiscopul Teofil Herineanu a aprobat reînființarea Mănăstirii „Sfânta Treime” Feleacu. Noul așezământ nu a fost ridicat pe vechea locație, ci în centrul satului, pentru a include în ansamblu biserica episcopală „Sfânta Parascheva”, ctitorită de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare în anul 1488. Construcția bisericii noi a început în anul 1994, după proiectul arhitectului Ioan Arboreanu. Stilul arhitectural este unul moldovenesc, inspirat din tradiția voievodală a Moldovei, dar îmbogățit cu elemente brâncovenești care dau ansamblului o eleganță aparte.

Astăzi, mănăstirea cuprinde două biserici – cea veche, a Sf. Parascheva, și cea nouă, a Sfintei Treimi –, un paraclis închinat Sf. Voievod Ștefan cel Mare, stăreția, chilii, trapeza, casa parohială, o casă-muzeu și o bibliotecă cu peste 3.000 de volume.

Mănăstirea Feleacu, Cluj

Arhitectura Mănăstirii Feleacu

Complexul monahal de la Feleac impresionează prin armonia construcțiilor sale albe, cu acoperișuri închise la culoare și detalii din piatră cioplită. Biserica nouă este un edificiu monumental, cu turle zvelte și pridvor sculptat, în stil moldovenesc, evocând ctitoriile de la Putna și Voroneț. Elementele decorative brâncovenești – coloanele și arcadele sculptate – îi conferă un aer de noblețe și echilibru.

Mănăstirea Feleacu, Cluj

În ansamblu se mai remarcă Casa muzeu, o reconstituire fidelă a unei gospodării țărănești din Feleacu, de secol XIX, ridicată între anii 2008–2010.

Mănăstirea Feleacu, Cluj

Interiorul acesteia este amenajat cu obiecte de cult, mobilier vechi și icoane, redând atmosfera de altădată a satului transilvănean.

Mănăstirea Feleacu, Cluj

Mănăstirea Feleacu, Cluj

Muzeul mănăstirii cuprinde două spații de expunere: unul în incinta actuală a mănăstirii, iar celălalt în biserica monument istoric „Sf. Cuvioasă Parascheva”, fosta catedrală mitropolitană din secolul al XV-lea.

Colecțiile includ costume populare tradiționale, fotografii vechi, icoane pe sticlă din școala de la Nicula, precum și icoane pe lemn de secol XVII pictate de maeștrii școlii de la Feleacu.

Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Feleacu

Mănăstirea Feleacu este un important centru spiritual al Mitropoliei Clujului, loc de pelerinaj și rugăciune, dar și de viață liturgică activă.

În fiecare an, de hramul Sf. Cuvioase Parascheva (14 octombrie), mănăstirea devine loc de pelerinaj pentru credincioșii din tot județul Cluj. În anul 2023, Sfânta Liturghie a fost oficiată de ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, împreună cu un sobor de preoți, în frunte cu Arhimandritul Alexandru Ghenț, starețul mănăstirii. În cuvântul de învățătură, ierarhul a vorbit despre răbdare, credință și nădejde, virtuți fără de care „nu s-a pomenit om care să o apuce pe calea lui Dumnezeu și să nu fie încercat de ispite”. Starețul Arhim. Alexandru Ghenț a subliniat cu acel prilej că „Mitropolia Clujului își are începuturile aici, la Feleac”, locul unde Ștefan cel Mare a ctitorit biserica Sf. Parascheva, iar de aici s-a iradiat credința către întreaga Transilvanie.

Astăzi, mănăstirea îmbină viața de obște monahală cu slujirea comunității locale, fiind și parohie pentru credincioșii din zonă – o expresie a monahismului transilvănean, care înseamnă nu doar retragere în rugăciune, ci și slujire activă în cetate.

Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Feleacu

Mănăstirea Feleacu este o mănăstire de călugări, cu viață de obște, aflată sub conducerea Arhimandritului Alexandru Ghenț.

Mănăstirea Feleacu are dublu hram: Sfânta Treime, sărbătorit în prima zi după Rusalii, și Sfânta Cuvioasă Parascheva, prăznuit la 14 octombrie, hramul bisericii voievodale a lui Ștefan cel Mare. Paraclisul mănăstirii poartă hramul „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei”, amintind de ctitorul bisericii istorice. De hram, mănăstirea devine un loc de pelerinaj în care se adună credincioși, elevi și clerici din întreaga eparhie. Răspunsurile la strană sunt date de corurile parohiale din Cluj-Napoca, iar atmosfera este una de aleasă evlavie și comuniune.

Mănăstirea Feleacu, Cluj

Cum ajung la Mănăstirea Feleacu

Mănăstirea se află în comuna Feleacu, județul Cluj, la doar 8 km de municipiul Cluj-Napoca, pe drumul DN1/E60 Cluj–Turda. Din Cluj-Napoca, se urmează DN1 spre Turda, iar la indicatorul Feleacu se virează la stânga spre centrul satului.

În memoriam profesor Ștefan Micle (1820–1879)
Casă veche din Feleac. Gospodărie de mijloc. Reconstituire

S-a născut la 25 septembrie 1827, în localitatea Feleacu, comitatul Cluj. A urmat școala primară la Cluj, iar studiile liceale le-a făcut la Cluj, Blaj și Bistrița. A frecventat Facultatea de Drept la Cluj, pe care o termină cu nota eminentă, în 1843. A avut un rol activ în Revoluția din 1848 din Transilvania. În 1850 obține o bursă și se duce la Viena, unde urmează Școala Politehnică. În anul 1856 vine la Iași și este numit profesor de fizică și chimie la Academia Mihăileană. În 1858 este numit profesor la Școala militară din Iași, unde activează până în 1860. Odată cu înființarea Universității din Iași, la 26 octombrie 1860, este numit profesor universitar la catedra de fizică și chimie. În perioada 1867–1875 a fost rectorul Universității din Iași. În 1875 e îndepărtat de la conducerea universității din Iași și numit director al Școlii de Arte și Meserii. În localul căreia s-a mutat cu familia.

Pe 7 august 1864 s-a căsătorit, în biserica Bob din Cluj, cu tânăra năsăudeancă Veronica Câmpeanu, născută Câmpeanu, viitoarea poetă și iubita poetului Mihai Eminescu. Au avut două fiice: Valeria (n. 1866) căsătorită Micle-Sturza și Virginia Livia (n. 1868).

S-a stins din viață la 4 august 1879, la Iași.