Mănăstirea Dejani, Brașov - cu biserica de lemn în stil moldovenesc
Mănăstirea Dejani se află în satul Dejani, comuna Recea, județul Brașov. Atestată documentar înainte de anul 1700, mănăstirea a fost reînființată în anul 1992, prin venirea unor călugări din Moldova.
Ansamblu cu biserică de lemn în stil moldovenesc, turn-clopotniță monumental, paraclis din piatră și cărămidă și chilii în stil brâncovenesc; se păstrează icoană veche a Sfântului Nicolae, clopot și fântână.
Istoricul Mănăstirii Dejani
Originea mănăstirii se pierde în veacuri. Primele mențiuni scrise datează dintr-o „Conscripție” a anului 1748, unde era amintită alături de alte douăsprezece mănăstiri din districtul Făgărașului. Alte însemnări pe cărți de cult de la începutul secolului al XVIII-lea pomenesc numele unor călugări precum Ioan din Iași, devenit mai târziu monahul Isaia, sau Dănilă din Dejani, care a intrat în monahism cu numele de Daniil.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, în Țara Făgărașului existau treizeci și șapte de mănăstiri și schituri, alcătuind o adevărată salbă de așezăminte monahale. Ca și celelalte, mănăstirea de la Dejani a fost distrusă în iunie 1761, atunci când armatele generalului austriac Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, au ars biserica din lemn și au risipit obștea. Obiectele de cult și manuscrisele au dispărut, iar călugării au fost martirizați, doar câțiva reușind să se refugieze în mănăstirile din Argeș. Timp de două secole, ruinele mănăstirii au rămas loc de pelerinaj pentru credincioși și preoți, care se adunau aici pentru rugăciune. După anul 1989 dorința de refacere a vetrei monahale a prins viață. În 1990 preotul Aurel Popa din Făgăraș a redescoperit locul, iar în 1992 patru călugări veniți de la mănăstirile Sihăstria și Sihla din Moldova au reactivat viața monahală, punând început bun unei noi etape din istoria Dejanului.
Arhitectura Mănăstirii Dejani
Prima biserică a fost o construcție modestă din lemn, cu temelie de piatră, așezată în mijlocul pădurii. Actuala biserică a fost ridicată în anul 1994, după ce terenul a fost defrișat și s-au construit primele chilii și paraclisul.
Lăcașul a fost construit de meșterul Petre Ciornei din Vatra Moldoviței, împreună cu o echipă de treisprezece muncitori, și a fost ridicat în doar treizeci și șase de zile. Este o biserică spațioasă din lemn, construită în stil moldovenesc, cu plan triconic, pridvor închis, pronaos și altar. Turla se ridică până la o înălțime de nouăsprezece metri.
Pictura în frescă a fost realizată în anul 1998 de pictorul sibian Dorel Beșleagă, iar catapeteasma și mobilierul din stejar au fost sculptate de meșteri din Vânători-Neamț.
În biserică se păstrează și odoare vechi, precum icoana bizantină a Sfântului Nicolae, restituită de credincioși, și un clopot din anul 1363.
Evenimente și legende la Mănăstirea Dejani
Reconstrucția mănăstirii a fost însoțită de întâmplări considerate providențiale. Locul vechii biserici a fost descoperit într-o poiană năpădită de buruieni, unde doar un petic de iarbă verde marca temelia altarului. Călugării au săpat aici și au găsit ruinele vechiului lăcaș. Tot în chip miraculos a fost redescoperită fântâna mănăstirii din secolele XVII-XVIII, astupată cu o lespede de piatră. Apa acesteia, socotită tămăduitoare, este și astăzi folosită de obște și pelerini.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Dejani
Mănăstirea Dejani este o mănăstire de călugări, aflată sub îndrumarea părintelui ieromonah Gherontie Negură. Biserica mare are hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, prăznuit la 1 octombrie, iar paraclisul are hramul „Schimbarea la Față”, serbat la 6 august. Cu aceste ocazii, pelerinii se adună în număr mare pentru a lua parte la slujbe și pentru a se ruga la acest așezământ aflat în inima Munților Făgăraș.
Cum ajung la Mănăstirea Dejani
Mănăstirea Dejani se află la o distanță de 14 kilometri sud de municipiul Făgăraș și la 75 de kilometri vest de Brașov. Din șoseaua principală care leagă Brașovul de Făgăraș se face stânga în dreptul comunei Recea, iar de acolo drumul continuă către satul Dejani.
De la marginea satului, șoseaua asfaltată trece pe lângă unitatea militară și Păstrăvăria Dejani. După șase kilometri, dintre care ultimii doi pe drum pietruit, se ajunge la mănăstire. Așezată într-o poiană liniștită, pe valea Râului Radului, la poalele Munților Făgăraș, mănăstirea este un loc de reculegere și rugăciune, numit adesea „poiană din Grădina Maicii Domnului”.
Pisania Mănăstirii Dejani, Brașov
Din mila Prea-bunului Dumnezeu și a Preacuratei Maicii Sale, s-a zidit această biserică, într-u slava lui Dumnezeu, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, în anul mântuirii 1994, de la Hristos. Această biserică s-a zidit pe așezământul vechii mănăstiri, distrusă în anul 1761 de vrăjmașii credinței noastre și ai neamului românesc, generalul Bucow, din porunca împărătesei Maria Tereza, care stăpânea peste imperiul habsburgic, ducând o luptă silnică împotriva Ortodoxiei.
S-a început rezidirea sfintei mănăstiri în anul 1992, cu binecuvântarea IPS dr. Antonie Plămădeală, mitropolit al Ardealului, cu străduința PS Serafim Făgărășanul, episcop-vicar, cu osteneala și truda preacuvioșiei sale, starețul mănăstirii ieromonahul Gherontie Negură, împreună cu soborul mănăstirii și cu ajutorul credincioșilor. Zugrăvitu-s-a această biserică în anul 1998.
La înălțarea și zugrăvirea bisericii au contribuit credincioșii de pretutindeni, pe care Dumnezeu să-i pomenească. Sfințirea bisericii s-a săvârșit în 1.10.2000, de către PS Visarion Rășinăreanul.
Fie ca mila lui Dumnezeu și a Măicii Domnului să se reverse peste această mănăstire, viețuitori, ctitori, ostenitori și binefăcători ei. Amin.
Istoricul Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” Dejani
Așezată în Munții Făgărașului la o distanță de 21 km de Făgăraș, Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” de la Dejani constituie o oază de liniște, rugăciune și binecuvântare pentru toți credincioșii care se roagă la Maica Domnului pe aici. Reconstruită după anul 1989 pe temelia vechii mănăstiri distruse de generalul Bucow în anul 1761, Mănăstirea Dejani se înalță la o altitudine de aproximativ 860 m, altitudine asemănătoare Muntelui Tabor.
Documentele care amintesc de această așezare monahală în mare parte s-au distrus sau pierdut în negura vremii. Însă în anul 1990, prin voia lui Dumnezeu, s-a descoperit temelia vechii biserici, fântâna din cimitirul mănăstirii, datată din anul 1320, și icoana Sfântului Ierarh Nicolae care au aparținut vechii mănăstiri.
Toponime ca „Poiana Mănăstirii” sau „Pârâul Mănăstirii”, care s-au păstrat până astăzi în tradiția locului, sunt alte dovezi clare pentru amplasarea aici a mănăstirii. Bătrânii din zonă povestesc că au primit de la înaintași prin viu grai unele mărturii, cum că încă din secolele XIII–XIV, în această poiană a mănăstirii, se nevoiau câțiva pustnici care trăiau în multă nevoință și duceau o viață de sihăstrie. Ei dau mărturie că chiar voievodul Radu Negru ar fi ajuns în această vatră de sihăstrie, încredințându-se rugăciunii acestor sihaștri și, văzând că nu au locaș de închinare, ar fi zidit prima biserică, din lemn cu temelia din piatră, având forma unei nave cu lățimea de 4,5 m, lungimea de 9 m și având doar o absidă la Sf. Altar, dăruind mănăstirii și un clopot care datează din anul 1320. Această biserică a dăinuit până în anul 1761, când generalul Bucow a distrus-o, martirizând 3 monahi care au fost arși în biserica mănăstirii, iar ceilalți s-au ascuns în desișul pădurii, retrăgându-se la mănăstirile din Argeș.
Alte date despre existența mănăstirii avem din anul 1719. Un reprezentant al vieții monahale de la Dejani din acea vreme este ieromonahul Isaia Eșeanul, a cărui semnătură apare la data de 1 martie 1719 pe o Evanghelie tipărită la București și dăruită de el Mănăstirii Dejani. Evanghelia, precum și un Apostol tipărit tot la București în anul 1683, dăruit mănăstirii tot de ieromonahul Isaia, care era originar din satul Iași de lângă Făgăraș, au fost salvate și au ajuns în muzeul parohial din satul său din apropierea mănăstirii.
S-a consemnat și faptul că episcopul Inochentie al Râmnicului a dăruit un Triod tipărit la Râmnic în anul 1673 Schitului Dejani. Un alt preot cunoscut că s-a călugărit aici este și ieromonahul Daniel, cunoscut înainte ca preotul Dănilă din satul Dejani. Numele acestuia, ca și al lui Isaia, sunt menționate pe un Octoih slavon tipărit la Luov în anul 1640. De asemenea este cunoscut și numele altor viețuitori din această mănăstire, anume monahii Augustin și Ioanchie.
Până în anii 1940, pe locul mănăstirii distruse se mai păstrau câteva urme de ziduri, ca mărturie neclintită a existenței acestui așezământ monahal. La aceste ruine veneau credincioșii împreună cu preoții, rugându-se pentru vremuri mai bune. Așa se explică faptul că, sub regimul comunist instaurat după 1944, pentru a distruge orice urmă a mănăstirii, locul a fost plantat cu brazi, așa încât să devină mai greu accesibil. Dar, în sufletele credincioșilor din Țara Făgărașului, amintirea a rămas vie, așteptând doar momentul în care visul putea deveni realitate. Momentul a sosit în anul 1990, când vrednicul de pomenire preot Aurel Popa, originar din satul Dejani, a preluat inițiativa construirii mănăstirii. Sub conducerea acestuia s-a format un „grup de inițiativă” care a mers în „Poiana Mănăstirii”, unde, cu ajutorul lui Dumnezeu, a reușit să descopere temelia vechii bisericuțe.
Cu binecuvântarea IPS Antonie Plămădeală – Mitropolitul Ardealului, prin stăruința IPS Serafim Joantă – Mitropolitul Germaniei, pe atunci Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, au fost aduși aici, din Moldova, de la Mănăstirea Sihăstria – Schitul Sihla, 4 monahi. Aceștia, sub îndrumarea părintelui stareț ierom. Negură Gherontie, au început lucrarea sfântă de construire a noii mănăstiri, fiind ajutați de preotul Ioan Ciocan, paroh în satul Dejani, împreună cu credincioșii din zonă.
Ca gest ocrotitor, construcția bisericii mari a mănăstirii a fost ridicată pe locul vechii bisericuțe. Construcția a fost realizată în stilul „stefanian moldovenesc”, de meșteri din Vatra Moldoviței, jud. Suceava. Biserica este construită din lemn, având forma trilobată, cu lungimea de 21 m, o lățime de 15 m în dreptul absidelor, iar în pronaos de 7 m; înălțimea turnului pe naos este de 19 m. S-au confecționat și s-au procurat rând pe rând cele necesare: mobilier, strane, iconostas, vase liturgice. Biserica a fost împodobită cu pictură în frescă în anul 1998. Pe latura de sud a complexului monahal a fost ridicat un corp de chilii în stil brâncovenesc, remarcabile fiind șirurile de coloane unite cu ajutorul arcelor. În partea de vest a acestui corp de chilii a fost construit un monumental turn clopotniță.
Anul 2000 a adus cu sine o mare bucurie: la 1 octombrie – ziua de prăznuire a hramului bisericii mari „Acoperământul Maicii Domnului”, biserica a fost sfințită de către Preasfințitul Părinte Visarion Bălțat, pe atunci Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.
În partea de nord a bisericii mari se află Paraclisul „Schimbarea la Față a Domnului”, adevărată capodoperă arhitecturală și picturală. Piatra de temelie a acestuia a fost pusă de Vlădica Visarion la 1 octombrie 2003, iar lucrările de construcție au fost finalizate în 2006. Paraclisul are plan trilobat cu turlă pe naos și o cupolă expresivă la intrarea în naos. Acoperișul te duce cu gândul la frumoasele biserici bizantine. Pictura acestuia, în stil bizantin, tehnica frescă, a fost executată cu multă măiestrie de pictorii Constantin Sahlean și Ion Dumitru.
Ca o roadă a atâtor jertfe și osteneli, la 1 octombrie 2009, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Dr. Laurențiu Streza – Mitropolitul Ardealului, Paraclisul a fost sfințit de către Preasfințitul Părinte Visarion – Episcopul Tulcii și Preasfințitul Părinte Andrei Făgărășanul – Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, înconjurați de un sobor de 20 de preoți și 6 diaconi. La eveniment a participat mulțime multă de credincioși veniți de pretutindeni, fiind astfel o adevărată sărbătoare a întregii Țări a Făgărașului.
De la vechea mănăstire s-a păstrat o icoană din fosta catapeteasmă reprezentând pe Sf. Ierarh Nicolae, clopotul de mică greutate, datat 1320, care este montat în clopotniță, precum și fântâna. Astăzi biserica mănăstirii adăpostește o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, în jurul căreia s-au petrecut multe întâmplări miraculoase.
În tezaurul duhovnicesc al mănăstirii se află și părticele din sfintele moaște ale: Sfinților 70 de Mucenici din Gaza Palestinei, care au pătimit la anul 706 după Hristos, Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință, Sf. Ierarh Nectarie taumaturgul, Sf. Ierarh Spiridon al Trimitundei, pe care îi are ca ocrotitori. În prezent, obștea de monahi, sub povățuirea părintelui stareț ieromonahul Varlaam Nechifor, se nevoiesc spre dobândirea mântuirii, prin chemarea neîncetată la rugăciune a Domnului nostru Iisus Hristos, fiind acoperiți sub Omoforul Maicii Domnului, care de-a pururea se roagă pentru cei ce se străduiesc a imita viața îngerească.
„Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie!”
Știi mai multe despre Mănăstirea Dejani, Brașov - cu biserica de lemn în stil moldovenesc? Spune și altora!