Biserica Goleștilor. Biserica „Sfânta Treime” din Golești, Argeș (1646)
Biserica „Sfânta Treime”, cunoscută și sub numele de Biserica Goleștilor, reprezintă unul dintre cele mai importante monumente istorice din județul Argeș și elementul spiritual central al ansamblului medieval de la Golești.
Ridicată în anul 1646, în vremea domnitorului Matei Basarab, biserica este o ctitorie a marelui vistier Stroe Leurdeanu și a jupânesei Vișa, fiind construită de meșterul Stoica.
Ansamblul istoric cuprinde biserica, turnul-clopotniță și zidul de incintă, constituind unul dintre cele mai valoroase complexe boierești păstrate din secolul al XVII-lea.
Istoric
Primele mențiuni documentare despre așezarea Golești datează din anul 1455. În mijlocul satului s-a dezvoltat, în secolul al XVII-lea, un important ansamblu boieresc format din conac, biserică și alte construcții auxiliare.
Biserica a fost ridicată în anul 1646 de meșterul Stoica, același care construise cu câțiva ani înainte conacul fortificat al lui Stroe Leurdeanu. Pisania originală consemnează faptul că edificiul a fost înălțat cu cheltuiala marelui vistier Stroe și a soției sale Vișa, fiind închinat Sfintei Treimi.
În secolul al XVIII-lea, biserica a intrat în posesia familiei Golescu. În jurul ei au fost ridicate o incintă de apărare, o baie turcească, un spital și o casă a săracilor. Tot aici a funcționat școala pentru copiii sătenilor întemeiată de Dinicu Golescu în anul 1826, considerată prima școală în limba română din localitate.
În anul 1821 aici a poposit Tudor Vladimirescu, iar în anul 1848 Nicolae Bălcescu. Biserica a devenit, astfel, martoră a unor momente importante din istoria modernă a României.
Arhitectura monumentului
Biserica reprezintă o îmbinare armonioasă între influențele arhitecturii muntenești, moldovenești, armenești și orientale. Construită inițial pentru a servi drept paraclis al conacului, ea se remarcă prin soluții arhitecturale rare pentru epoca sa.
Planul este dreptunghiular, cu absidă poligonală decroșată și fără pridvor. Interiorul este compartimentat în pronaos, naos și altar. Un element distinctiv îl constituie separarea naosului de pronaos printr-un zid plin, străpuns de o singură ușă, precum și cele patru contraforturi care urcă pe întreaga înălțime a fațadelor.
În perioada brâncovenească a fost adăugat foișorul amplasat deasupra porții de intrare.
Turla de peste naos și clopotnița ridicată deasupra pronaosului s-au prăbușit în urma marelui cutremur din octombrie 1802. După acest eveniment, biserica a primit forma actuală, cu acoperiș simplu.
Interiorul și patrimoniul artistic
Unul dintre cele mai valoroase elemente ale monumentului este tâmpla sculptată din lemn de tisă, susținută de stâlpi și grinzi de stejar. Aceasta cuprinde cinci registre iconografice bogat decorate, majoritatea poleite cu aur, fiind considerată o capodoperă a artei bisericești.
Ușile împărătești și jilțul arhieresc sunt sculptate în stil brâncovenesc, iar decorul tâmplei este dominat de motive vegetale bogat elaborate.
Din pictura originală s-au păstrat doar fragmente, însă cercetările efectuate după îndepărtarea depunerilor de fum au evidențiat existența mai multor straturi succesive de frescă.
La exterior se păstrează întreaga decorație arhitecturală: cornișa din zimți de cărămidă, brâul median al fațadelor, panourile pictate care imită cărămida aparentă și ancadramentele din piatră sculptată ale ușilor și ferestrelor. Numele meșterului Stoica este săpat pe unul dintre contraforturile bisericii.
Necropola familiei Golescu
Biserica a devenit necropola familiei Golescu. În pronaos sunt înmormântați, printre alții, Iordache Golescu, Dinicu Golescu și trei dintre frații Golești: Ștefan, Nicolae și Radu. Alexandru-Albu Golescu este înmormântat în parcul conacului.
Monumentul a fost vizitat în anul 1660 de Patriarhul Macarie al Antiohiei, care a remarcat frumusețea și rafinamentul construcției.
Elemente specifice
- ctitorie a lui Stroe Leurdeanu și a jupânesei Vișa;
- construită în anul 1646;
- realizată de meșterul Stoica;
- monument istoric de categoria A;
- parte a ansamblului medieval de la Golești;
- influențe muntenești, moldovenești, armenești și orientale;
- plan dreptunghiular cu absidă poligonală;
- contraforturi exterioare pe toată înălțimea fațadelor;
- foișor adăugat în perioada brâncovenească;
- tâmplă din lemn de tisă sculptată și poleită;
- uși împărătești și jilț arhieresc în stil brâncovenesc;
- necropola familiei Golescu;
- afectată de marele cutremur din 1802.
Biserica „Sfânta Treime” din Golești reprezintă unul dintre cele mai valoroase monumente ecleziastice ale secolului al XVII-lea din Țara Românească.
Prin vechimea sa, prin rafinamentul arhitecturii și prin legăturile cu familiile Leurdeanu și Golescu, monumentul ocupă un loc aparte în patrimoniul cultural românesc.
Astăzi, biserica face parte din Complexul Muzeal Golești, unde continuă să păstreze memoria unei importante pagini din istoria Argeșului și a Țării Românești.
Știi mai multe despre Biserica Goleștilor. Biserica „Sfânta Treime” din Golești, Argeș (1646)? Spune și altora!