Catedrala Arhiepiscopală, Alba Iulia, Alba - locul Marilor Uniri
Catedrala Arhiepiscopală din Alba Iulia, județul Alba, a fost construită în 1921–1922 și este cunoscută ca și „Catedrala Reîntregirii”.
Complex cu catedrală și corpuri anexe; pictură în frescă de Costin Petrescu. Incinta dreptunghiulară are pavilioane estice (reședință) și vestice cu clopotniță de 58 m.
Așezată în inima Transilvaniei, pe locuri care ne aduc aminte de cele mai solemne momente din istoria neamului, Catedrala din Alba Iulia este simbol al unității noastre creștinești și românești și MONUMENT AL UNIRII. A fost construită între anii 1921–1922 cu prilejul încoronării regelui Ferdinand I și a reginei Maria, eveniment care a avut loc la 15 octombrie 1922. Acest act a fost supranumit „Întabularea Transilvaniei pe România”, iar biserica „CATEDRALA ÎNCORONĂRII”. Se consfințea astfel, actul istoric de la 1 Decembrie 1918 când aici, prin voința poporului român, s-a făurit România Mare.
Istoricul Catedralei Reîntregirii
Construcția catedralei a fost decisă imediat după finalizarea actului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, iar piatra de temelie a fost pusă la 28 martie 1921. Edificiul a fost proiectat de arhitectul Victor Gh. Ștefănescu, iar lucrările au fost executate sub conducerea inginerului Tiberiu Eremia. Întreaga construcție s-a realizat într-un ritm impresionant, fiind finalizată în aproximativ un an și jumătate.
Întregul ansamblu, Catedrala și clădirile aferente, s-a ridicat în partea de vest a Cetății Alba Iulia, străvechiul Apulum roman, sau Bălgradul evului mediu, pe locul vechiului corp de gardă și în vecinătatea Platoului Romanilor. Construcția a fost concepută ca și o continuare a așezământului mitropolitan bălgrădean, numit de către Nicolae Iorga „cel mai trainic și mai de folos așezământ al românilor de peste munți”, așezământ la care voievodul Mihai Viteazul a ridicat în anul 1597 o biserică din zid. Din nefericire așezământul a fost demolat în anii 1713–1714 de către Habsburgi, cu prilejul refacerii cetății în forma actuală, iar cu materialele recuperate s-a construit biserica din cartierul Maieri, lângă gară. Pe locul vechii Mitropolii este ridicată acum în partea de sud-est a cetății o biserică memorială din lemn.
La 8 octombrie 1922, Catedrala a fost sfințită, primind hramurile „Sfânta Treime” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. O săptămână mai târziu, aici a avut loc ceremonia încoronării regelui Ferdinand și a reginei Maria, desfășurată în fața turnului-clopotniță, sub un baldachin special amenajat.
De-a lungul timpului, catedrala a găzduit momente istorice de mare importanță, precum ceremonia din 1948 privind „reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române” și canonizările românești din anul 1955.
Arhitectura Catedralei Reîntregirii
Catedrala este construită în stil neo-românesc cu puternice influențe brâncovenești, integrând elemente arhitecturale tradiționale ale secolelor XVII–XVIII. Planul edificiului, în formă de cruce greacă înscrisă, a fost inspirat de Biserica Domnească din Târgoviște.
În centrul ansamblului se ridică turla principală, înaltă și zveltă, susținută de patru stâlpi octogonali placați în marmură de Moneasa. Incinta dreptunghiulară care înconjoară catedrala include patru pavilioane unite prin galerii și arcade duble, iar în vest se află clopotnița monumentală de 58 m. Fațadele sunt decorate cu brâuri în torsadă, ocnițe și motive florale specifice artei românești.
Interiorul este împodobit cu pictură în frescă realizată de Costin Petrescu și ucenicii săi, în spiritul iconografiei bizantine. La intrare se află portretele votive ale regelui Ferdinand și reginei Maria, iar în pronaos cele ale lui Mihai Viteazul și ale Doamnei Stanca.
Iconostasul, sculptat în lemn de stejar de maestrul Constantin M. Babic, completează ansamblul artistic de mare valoare.
Din punct de vedere arhitectonic, întreaga construcție – Catedrala și clădirile înconjurătoare – se integrează în mișcarea realistă inițiată la sfârșitul veacului al XIX-lea și începutul veacului XX de către un grup de arhitecți români în frunte cu Ioan Mincu și Petre Antonescu. Ei sârguiau pentru reîntoarcerea la formele tradiționale românești. Construcția este o sinteză de elemente arhitectonice și decorative din timpul domnitorilor munteni Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, simbolizând unitatea poporului român înfăptuită pentru prima dată de către Mihai Viteazul la anul 1600. Planul Catedralei este cel al Bisericii Domnești din Târgoviște, cruce greacă înscrisă, și aparține arhitectului Victor Gh. Ștefănescu. Cu efectuarea lucrărilor a fost încredințat inginerul Tiberiu Eremie.
Ansamblul dreptunghiular ce înconjoară Catedrala este alcătuit din două pavilioane mari la est, unde se găsesc reședința și administrația Arhiepiscopiei și două pavilioane mici în partea de vest – încadrând clopotnița înaltă de 58 m – în care se află administrația și personalul deservent al Catedralei. Pavilioanele sunt legate între ele prin galerii susținute de coloane și arcade duble, aducând cu cerdacurile așezămintelor mănăstirești.
Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari sprijinite pe coloane cu capiteluri. Deasupra portalului, decorat cu motive tradiționale, se află, lucrate în mozaic de către pictorul Ioan Norocea, icoanele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, iar de o parte și de alta a intrării, icoanele Sfinților Apostoli Petru și Pavel și ale împăraților biblici David și Solomon.
În nișele pridvorului sunt fixate patru plăci din marmură cu inscripții comemorative ce ne aduc aminte de patru evenimente importante: Unirea de la 1600 înfăptuită de către Mihai Viteazul, tipărirea pentru prima dată în limba română a Noului Testament de către Mitropolitul Simion Ștefan la 1648, Martiriul lui Horea, Cloșca și Crișan, din anul 1785 și refacerea unității spirituale și bisericești a românilor în anul 1948.
În pronaos sunt portretele voievodului Mihai Viteazul și al Doamnei Stanca. Naosul, impunător prin înălțimea sa, este dominat de cupola susținută de patru stâlpi octogonali îmbrăcați în plăci de marmură de Moneasa. Interiorul este împodobit cu pictură în frescă executată după vechea tradiție iconografică de către pictorul Costin Petrescu și ucenicii săi. La intrare sunt portretele votive ale regelui Ferdinand și reginei Maria.
Iconostasul din lemn de stejar a fost lucrat de maestrul Constantin M. Babic, iar icoanele de pe el pictate de către Ion Norocea. De o parte și de alta a iconostasului sunt așezate icoanele Sfinților Ierarhi transilvăneni Ilie Iorest (1640–1642) și Sava Brancovici (1656–1683), apărători ai ortodoxiei împotriva calvinismului, precum și ale Cuvioșilor Mărturisitori Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara și a Sfântului Mucenic Nicolae Oprea de la Săliște, luptători împotriva uniației, în secolul al XVIII-lea.
Evenimente și semnificații istorice legate de Catedrala Reîntregirii
Catedrala este legată în mod direct de două momente fundamentale din istoria românilor: refacerea Mitropoliei ridicate de Mihai Viteazul în 1597, distrusă în perioada habsburgică și încoronarea suveranilor României Mari în 1922, consfințind Unirea Transilvaniei cu România.
De asemenea, aici au avut loc ceremonia din 1948 privind „reîntregirea Bisericii Ortodoxe Române”, canonizările sfinților mărturisitori ardeleni în 1955, restaurări importante după 1993, când a fost refăcută pictura interioară.
Catedrala rămâne astăzi un loc de memorie națională, spațiu de rugăciune și pelerinaj pentru credincioși și turiști.
Hramul și pelerinaje la Catedrala Reîntregirii
Catedrala are două hramuri: „Sfânta Treime” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (8 noiembrie). Cele două sărbători sunt marcate prin slujbe arhierești, procesiuni și programe spirituale care atrag credincioși din întreaga țară. De asemenea, anual, la 15 octombrie, se comemorează evenimentul istoric al încoronării din 1922.
Știi mai multe despre Catedrala Arhiepiscopală, Alba Iulia, Alba - locul Marilor Uniri? Spune și altora!