Cetatea Halmyris, satul marinarilor romani, Murighiol, Tulcea

Cetatea Halmyris datează din sec. IV Î.E.N, iar ultimele construcții, din secolul al VII-lea E.N.

În secolul al II-lea cea mai importantă bază a flotei romane moesice a fost la Noviodunum (Isaccea de azi), motiv pentru care  mulți foști marinari ai flotei au întemeiat lângă Halmyris un sat al marinarilor, vicus classicorum, după cum apare pe o inscripție. 

Cetatea Halmyris are o formă trapezoidală cu latura mică spre nord. În sistemul defensiv sunt incluse 15 turnuri și valul de apărare. Lângă cetate se găsește așezarea civilă de epocă romană, atestată printr-o inscripție (unicat în Imperiul Roman) care menționează "satul marinarilor", aparținători flotei dunărene Classis Flavia Moesica.

Halmyris, cel mai important centru militar avansat spre est, aflat la gura braţului Sf. Gheorghe, a putut  să joace rolul de punct de descărcare a materialelor necesare operaţiilor militare aduse pe vase maritime de mare capacitate, pentru ca mai apoi folosindu-şi capacităţile de transport fluvial să le distribuie în punctele prestabilite.

Cetatea Halmyris pare să fi fost cea mai importantă aşezare din peninsula Dunavăţului, organele sale administrative şi militare coordonând activitatea, posibil şi economică, dar în orice caz administrativă şi militară în regiune.

În anul 2000, în incinta sitului arheologic al cetății romane Halmyris, a fost descoperită o bazilică episcopală iar în cripta situată sub altarul acesteia au fost identificate rămășițe umane ce păstrau urme de violență extremă, ale unor creștini.

Inscripția din mormânt, a servit la identificare acestora ca aparținând celor, a căror viață și patimi sunt relevate în colecția hagiografică Acta Sanctorum, ca fiind preotul Epictet și monahului Astion. Așadar aceștia sunt cei mai vechi martiri creștini atestați în Dobrogea.