Castelul Csernovics, Macea, Arad
Istoria castelului este legată de cea a familiei nobiliare de origine sârbă Csernovics care în anul 1720 primesc de la Imperiul Austriac titlu nobiliar.
În anul 1724, Mihai și fiul său Ioan primesc mai multe domenii printre care și Macea.
Castelul s-a aflat în proprietatea acesteia aproape 150 de ani, până când, conform unor mărturii, a fost pierdută la un… joc de cărţi. Următorii proprietari au fost grofii Karolyi, iar medicul Adam Iancu din Curtici l-a cumpărat la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, dar l-a pierdut nouă ani mai târziu, la naţionalizarea din 1948.
Acesta a defrișat 10 hectare din parcul din jurul edificiului. Din 1968, parcul cu cele 17 hectare rămase, este declarat parc dendrologic, aici găsindu-se specii ca Arborele padogelor (Gingko biloba).
Castelul Cernovici prezintă o îmbinare de stiluri arhitecturale. Sunt prezente elemente ale barocului târziu ce datează din vremea în care castelul a aparținut familiei Csernovics. Tot în partea iniţială a clădirii sunt prezente şi elemente de inspirație bizantină (turnulețele). Partea nouă, ridicată de familia Karolyi este mult mai simplă, mai modernă.
Acoperișul este construit din grinzi groase, dreptunghiulare și este acoperit cu ardezie, așezată sub forma de solz de pește. Deasupra intrării principale în castel, pe terasă, există şi astăzi blazonul familiei Karolyi. Este realizat din ceramică arsă, aplicată pe zid. Iniţial s-a crezut că era blazonul familiei Cernovici, dar după descoperirea blazonului lor, specialiștii în heraldică îl atribuie familiei Karolyi.
Castelul reprezintă un important reper de patrimoniu, remarcabil prin îmbinarea armonioasă a stilurilor arhitecturale. La parter și la intrarea principală se regăsesc elemente de baroc târziu, în timp ce influențele bizantine din perioada familiei Csernovics conferă ansamblului un aer istoric aparte. Familia Károlyi a simplificat ulterior liniile castelului, orientându-l către o arhitectură mai modernă, dar păstrând eleganța originară.
Structura este solidă: fundația din piatră de codru și pereții groși din cărămidă – care la parter ating chiar și un metru – evocă meșteșugul construcțiilor nobiliare de altădată. Acoperișul, realizat din grinzi masive și acoperit cu ardezie dispusă în „solzi de pește”, păstrează tehnici tradiționale rare. Podul este pavat cu piatră cubică așezată pe un pat de lemn, iar lucarnele din brad, astăzi acoperite cu tablă zincată, amintesc de vechile structuri funcționale ale castelului.
Intrarea principală se face printr-o ușă impozantă din stejar, situată sub terasa vestică. Scările sculptate în piatră conduc la etaj, unde un coridor lung distribuie accesul către camerele nobiliare. Holul este luminat printr-un luminator din sticlă armată, iar o scară suplimentară duce spre terasa ce poartă blazonul familiei Károlyi, realizat din ceramică arsă și fixat într-un cadru zidit special. Balustrada acestei terase era decorată cu suporturi pentru vase cu flori, într-o expresie rafinată a esteticii vremii.
Interiorul castelului a cunoscut transformări succesive: inițial decorat simplu, în var, cu motive colorate specifice fiecărei camere, a fost ulterior îmbogățit cu tapet și draperii în nuanțe variate, reflectând gusturile familiei Károlyi. Exteriorul era împodobit cu ornamente ce imitau fagurele de miere și era acoperit parțial de iederă tunsă atent în zona ferestrelor. Multe dintre aceste detalii decorative s-au pierdut însă în timpul perioadei comuniste.
Ca orice castel cu istorie bogată, și acesta păstrează o legendă: aceea a celei de-a suta camere, încă neidentificată, din care localnicii spun că, după miezul nopții, s-ar auzi uneori muzică de pian, cântată de însuși groful Károlyi.
Știi mai multe despre Castelul Csernovics, Macea, Arad? Spune și altora!