Casa comunității ortodoxe din Timișoara, piața Unirii
Construită în anul 1828, Casa comunității ortodoxe din Timișoara este un exemplu de arhitectură barocă târzie, îmbinată cu influențe clasice, specifică ansamblurilor urbane din epoca habsburgică.
Fațada clădirii este bine proporționată și organizată simetric, fiind accentuată de un fronton central curbat, decorat cu motive geometrice și elemente specifice stilului baroc târziu. Ornamentațiile sunt elaborate, dar nu excesiv de încărcate, punând accent pe eleganță și rafinament. Elementul central al clădirii este frontonul curbat care adaugă dinamism și un accent de verticalitate. În mijlocul frontonului, se află un oculus (fereastră circulară) care adaugă un detaliu decorativ deosebit.
Pe locul actualei construcții exista, conform planului cetății Timișoara din 1752, o clădire care servea comunității ortodoxe, atât române, cât și sârbe. În acea zonă se găsea și un teren mlăștinos, rămas din fostele șanțuri ale cetății turcești. Planul detaliat al acelei clădiri a fost documentat între anii 1786 și 1788. Clădirea veche a fost însă demolată în 1812, iar pe locul său a fost construită actuala clădire în anul 1828.
Printre locuitorii faimoși ai clădirii au fost baronul de origine macedo-română Duca, juristul Alexandru Bugarschi și politicianul șvab Kaspar Muth.
