Cula Moscu din Musculești, Gorj
Cula Moscu din Musculești, județul Gorj, a fost un monument de arhitectură legat de familia aromână Moscu, originară din Moscopole.
Construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cula a avut funcție de apărare și supraveghere, fiind integrată în lanțul de comunicații de pe valea Gilortului. Monumentul nu s-a mai păstrat, fiind demolat în anul 1942, după ce ajunsese în stare de ruină.
Familia Moscu și moșia Musculești
Între negustorii sud-dunăreni care au desfășurat un comerț intens la nord de Dunăre s-au remarcat aromânii. În secolul al XVII-lea, aceștia s-au implicat tot mai puternic în activități comerciale, ajungând să facă legătura între Occident și Orient. Dacă anterior comerțul lor fusese orientat mai ales spre statele italiene și Veneția, în secolul al XVIII-lea, din cauza taxelor ridicate, afacerile lor s-au îndreptat spre Ungaria, Austria, Germania și Țările Române.
La sfârșitul secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea, numeroși aromâni s-au stabilit în Oltenia, contribuind la dezvoltarea economică și culturală a zonei. Între aceștia s-a aflat și familia fraților Ioan și Constantin Moscu, originari din Moscopole, Albania.
Prin comerțul cu piei de animale, lână, seu, cerviș și cereale la Viena, Triest, Livorno și Constantinopol, cei doi au acumulat sume importante, care le-au permis să cumpere mai multe moșii în Oltenia. Printre acestea s-a aflat și Musculești.
Nu se cunoaște exact anul în care moșia Musculești a intrat în stăpânirea lui Constantin Moscu, însă acest lucru s-a petrecut înainte de 17 iulie 1797. La această dată, biv treti armașul Constantin Moscu reclama caimacamului Craiovei că Dragul, fiul lui Ion Turcul, Barbu Mărgineanul, Gheorghe Albeanul, Milcul Doilcul și popa Gregorie din Purcari îi cotropiseră partea sa de moșie din Sărăcinești, vechea denumire a satului Musculești.
Moșia a rămas în stăpânirea familiei Moscu până în 1911, când maiorul Nicolae C. Moscu a vândut-o lui Dincă Schileru și fiului acestuia, Aristică Schileru. În luna august a aceluiași an, Dincă Schileru a renunțat la partea sa din Musculești în favoarea fiului său, motivând că toate sumele plătite vânzătorului, dobânzile, taxele de înregistrare și cheltuielile actului fuseseră suportate de Aristică Schileru.
În 1923, Aristică Schileru a dat moșia ca zestre fiicei sale, Lucia-Maria, la căsătoria acesteia cu Ion Aprihăneanu.
Construirea și evoluția culei
Data exactă a construirii culei nu a fost cunoscută, deoarece monumentul a fost demolat înainte ca istoricii și arhitecții să poată realiza cercetări complete, schițe și relevee detaliate. Pe baza atribuirii unanime către Constantin Moscu, cula a fost considerată construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
În 1801, construcția a fost atacată și incendiată de cetele de pasvangii și cârjalii. Între 1815 și 1817, cula a fost refăcută de fiii lui Constantin Moscu, Barbu și Ioniță.
Familia Moscu a păstrat cula până în 1911, când maiorul Nicolae N. Moscu a vândut-o, împreună cu moșia, lui Dincă Schileru și fiului acestuia, Aristică Schileru. În 1923, Aristică Schileru a dat cula ca zestre fiicei sale Lucia-Maria, la căsătoria cu Ion Aprihăneanu.
Noii proprietari au folosit cula până în 1932, când au părăsit-o și s-au stabilit la București. Rămasă neîntreținută, construcția s-a degradat treptat, ajungând în anii 1940 în stare de ruină și existând riscul prăbușirii. În 1942, primăria comunei Musculești a dispus demolarea acesteia.
Cula Moscu se încadra în categoria construcțiilor specifice Olteniei și spațiului de la est de Olt, în județele Argeș, Teleorman și Olt. Ea a reprezentat un mijloc particular de apărare al familiei Moscu în fața cetelor de turci care atacau și jefuiau Oltenia.
Monumentul făcea parte din lanțul de comunicații de pe valea Gilortului, de unde putea fi supravegheată și semnalizată zona care se întindea spre Târgu Jiu.
Ca și celelalte cule oltenești, construcția avea o formă adaptată apărării. Zidurile erau prevăzute cu creneluri prin care se putea trage cu pușca și pistolul asupra asediatorilor. Aceste creneluri se aflau numai la parter, câte două pe fiecare perete.
Arhitectura culei
Cula avea o formă aproape pătrată, cu dimensiunile de 10,30 × 9,50 m, o înălțime de 10 m până la acoperiș și trei niveluri: parter și două etaje.
Pereții exteriori, groși de 95 cm, erau construiți din bolovani de râu amestecați cu bolovani de stâncă în proporție de 10%, iar pereții interiori erau realizați din cărămidă îngustă, cu rosturi mici.
Inițial, cula a fost acoperită cu șiță, susținută de numeroși lănteți de brad. Ulterior, învelitoarea de șiță a fost înlocuită cu tablă, iar în momentul înlocuirii acoperișului a fost coborâtă și șarpanta.
Intrarea în culă se făcea printr-o ușă masivă cu fus, amplasată pe partea de miazăzi. Mai târziu, aceasta a fost înlocuită cu o ușă mai îngustă, adusă din altă parte, prevăzută cu balamale de fier și închidere cu clanță.
După trecerea prin ușă, se intra într-o sală pardosită cu lespezi de piatră, în care era amplasată casa scării. Această sală comunica în partea dreaptă cu o cameră mică, unde se afla o fântână cu ghizduri de lemn, iar în față cu beciul.
Beciul avea formă dreptunghiulară și era boltit cu un semicilindru de zidărie, susținut de două arcuri mediane. Accesul în beci se făcea numai din interior.
Accesul către etajele superioare era asigurat de o scară de lemn, cu trepte din butuci groși, ciopliți și încastrați în masa zidăriei încă de la construirea culei. La jumătatea traseului, scara se răsfrângea pe un podest, numit hodină.
La etajul I, dintr-un vestibul se intra într-o cameră mică folosită ca bucătărie, în care se afla o sobă cu plită. În partea stângă a vestibulului se găsea un coridor. Din acesta se intra, în dreapta, în două camere folosite ca dormitor și cămară, iar în stânga, într-o cameră mare, utilizată ca odaie de zi.
Bucătăria și celelalte trei încăperi erau tăvănite cu grinzi masive aparente. În capătul coridorului se afla o latrină, luminată prin două ferestre mici.
La etajul al II-lea se afla un pridvor spațios, cu dimensiunile de 3,20 × 9,00 m. Acesta avea în față șapte travee, iar pe laterale câte două, delimitate de stâlpi rotunzi de zidărie care susțineau arcuri în semicerc turtite.
În mijlocul pridvorului se afla o ușă care conducea într-un coridor. De aici se intra în două camere, dispuse una în partea stângă și alta în partea dreaptă. Ambele încăperi erau acoperite cu bolți de zidărie în semicilindru încrucișat.
Pentru obținerea unui spațiu mai confortabil, la construirea etajului al II-lea nu s-a respectat structura zidăriei catului inferior. Pereții au fost ridicați pe goluri și susținuți pe grinzi masive mascate în tavan.
Elemente interioare și încălzire
La etajul I și la etajul al II-lea, camerele erau pardosite cu scânduri groase de stejar, fixate cu cuie aparente direct pe grinzile tavanelor.
Iluminarea era asigurată de câteva ferestre mici, de formă aproape pătrată.
Încălzirea culei se realiza cu sobe amplasate atât în camerele de locuit de la etajul I, cât și în cele de la etajul al II-lea.
Decorația exterioară
Cula de la Musculești s-a remarcat prin faptul că se număra printre puținele cule din Oltenia care dispuneau de elemente decorative exterioare.
Pereții exteriori erau împărțiți, pe fiecare nivel, în panouri aproape pătrate, mărginite de pilaștri cu baze și capete false. Parterul se diferenția de nivelurile superioare printr-un brâu cu ciubuce ieșite în afară, care îngroșa pereții atât spre interior, cât și spre exterior.
Degradarea și dispariția culei
În timp, condițiile de locuire din culă au devenit nepotrivite pentru standardele de viață ale proprietarilor. Din acest motiv, în 1932, aceștia au părăsit construcția și s-au stabilit la București.
Rămasă neutilizată și neîntreținută, cula s-a degradat progresiv. Ajunsă în stare de ruină și amenințată de prăbușire, a fost demolată în 1942, prin decizia primăriei comunei Musculești.
Cula Moscu din Musculești a fost un monument important al arhitecturii boierești fortificate din Gorj. Prin planul aproape pătrat, zidurile groase, crenelurile de la parter, fântâna interioară, beciul boltit, pridvorul amplu al etajului al II-lea și decorația exterioară rar întâlnită la culele oltenești, monumentul a reprezentat un reper semnificativ al arhitecturii de apărare și locuire din Oltenia.
Știi mai multe despre Cula Moscu din Musculești, Gorj? Spune și altora!