Cula Filișanu din Tatomirești, Dolj
Cula Filișanu din satul Tatomirești, județul Dolj, a reprezentat una dintre cele mai vechi reședințe fortificate ale familiei boierești Filișanu. Ridicată în prima jumătate a secolului al XVII-lea, construcția a făcut parte din sistemul culelor de apărare din Oltenia și din lanțul de supraveghere de pe Valea Jiului.
Deși monumentul a fost demolat în anul 1927, documentele istorice, descrierile și reconstituirile publicate ulterior permit astăzi cunoașterea evoluției și a arhitecturii sale.
Familia Filișanu și domeniul de la Tatomirești
Boierii Filișanu, originari din localitatea Filiași, sunt atestați documentar încă din secolul al XV-lea, când izvoarele îl menționează pe Mogoș, considerat de unele cercetări ca fiind ban în perioada 1400–1450.
De-a lungul timpului, familia și-a constituit un vast domeniu funciar prin moșteniri, danii, cumpărări și schimburi de proprietăți, ajungând să dețină moșii în toate cele cinci județe istorice ale Olteniei.
Momentul exact în care moșia Tatomirești a intrat în proprietatea familiei nu este cunoscut. Se știe însă că înainte de 15 aprilie 1649 aceasta făcea deja parte din domeniul Filișanilor. În perioada 15 aprilie – 4 mai 1649, Dumitru Filișanu a întocmit diata prin care a lăsat moșia Tatomirești fiului său Preda, iar la 4 mai 1649 actul a fost întărit de domnitorul Matei Basarab.
La 8 septembrie 1785, Anița, fosta soție a lui Filișanu biv vel medelnicer, împreună cu cel de-al doilea soț, Ioan biv vtori vistier, au închinat Episcopiei Râmnicului moșia Tatomirești și biserica. Proprietatea a revenit familiei Filișanu la 31 iulie 1787, când Matei Filișanu a oferit Episcopiei, în schimb, moșia Piria.
În anul 1831, proprietara moșiei era Anița Filișanu, devenită ulterior Murgășanu prin căsătorie.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, întreaga moșie Tatomirești, aflată în proprietatea Smarandei Filișanu, producea un venit anual de peste 54.000 lei, domeniul cuprinzând și 60 ha de vie și 300 ha de pădure.
Construirea și rolul culei
Data exactă a ridicării culei nu s-a păstrat, însă cercetările au atribuit construirea sa lui Dumitru Filișanu, ceea ce plasează edificarea monumentului în prima jumătate a secolului al XVII-lea.
Această perioadă a coincis cu activitatea politică intensă a lui Dumitru Filișanu, care a ocupat succesiv numeroase dregătorii: postelnic (1619–1627), căpitan (1628–1629), mare pitar (1633–1639), mare armaș (1640–1641), mare sluger (1641–1647) și mare stolnic (1648–1649).
La începutul secolului al XIX-lea, în contextul incursiunilor turcilor pasvangii și ale cetelelor de cârjalii în Oltenia, boierii Filișanu au consolidat cula.
Monumentul avea un pronunțat caracter defensiv și reprezenta un mijloc de apărare al familiei împotriva atacurilor și jafurilor care afectau frecvent regiunea. Totodată, făcea parte din lanțul de comunicații de pe Valea Jiului, de unde putea fi supravegheat și semnalizat teritoriul cuprins între Mănăstirea Bucovăț și Mănăstirea Gura Motrului.
Demolarea Culei
Familia Filișanu a păstrat cula până în 1927, când Ion Dumitru Filișanu a hotărât demolarea acesteia pentru a elibera terenul necesar extinderii conacului aflat pe aceeași proprietate.
Înainte de demolare, condițiile de locuire deveniseră necorespunzătoare pentru exigențele vremii, motiv pentru care proprietarii construiseră alături un conac nou. După mutarea în acesta, cula nu a mai fost utilizată și s-a degradat treptat până la demolare.
Nici conacul nu s-a păstrat, fiind demolat în 1968.
Arhitectura culei
Cula Filișanu aparținea categoriei construcțiilor specifice Olteniei și teritoriilor aflate la est de Olt, în județele Argeș, Olt și Teleorman.
Edificiul avea plan dreptunghiular, cu dimensiunile de aproximativ 13,00 × 7,50 m, o înălțime de aproximativ 9 metri până la acoperiș și era alcătuit din trei niveluri: parter și două etaje.
Construcția era realizată din cărămidă, cu ziduri exterioare groase de aproape un metru, și era acoperită cu șiță.
Caracterul defensiv era evidențiat prin existența crenelurilor destinate folosirii armelor de foc și prin amenajarea unei fântâni foarte adânci în camera de la parter, care asigura alimentarea cu apă în timpul asediilor.
Compartimentarea interioară
Accesul în culă se realiza printr-o ușă masivă din fier, amplasată pe latura lungă a parterului. Aceasta conducea într-o sală luminată printr-o fereastră îngustă, asemănătoare unui meterez.
Beciul era acoperit cu o boltă semicilindrică, susținută de două arce, unul median și unul lateral. Accesul în pivniță se făcea exclusiv din interior, printr-o ușă amplasată în partea dreaptă a camerei de la parter.
Legătura dintre niveluri era asigurată de o scară în două rampe, prevăzută cu trepte masive din stejar și amplasată în partea stângă a încăperii de la parter.
La etajul I, două vestibule de mici dimensiuni făceau legătura cu camerele de locuit, iluminate prin ferestre mici. Pe același nivel se afla și o cămară.
La etajul al II-lea, accesul se făcea dintr-un pridvor prevăzut în față cu un colonament alcătuit din trei travee, delimitate de coloane circulare din zidărie care susțineau arcuri trilobate. Din pridvor se intra într-o încăpere spațioasă, lipsită de ferestre pe pereții exteriori, iluminarea fiind asigurată exclusiv prin deschiderile pridvorului.
Cele două camere de la primul etaj și încăperea de la etajul al doilea aveau tavane realizate cu grinzi aparente din lemn.
Demolarea timpurie a culei a făcut imposibilă realizarea unor relevee și cercetări directe asupra construcției. Reconstituirea arhitecturii sale s-a bazat pe informațiile păstrate în familia Filișanu și pe cercetările întreprinse ulterior de istorici și arhitecți specializați în studiul culelor.
Din cauza dispariției monumentului nu au putut fi stabilite cu certitudine existența unei decorații exterioare, sistemul de încălzire sau alte elemente decorative care să individualizeze construcția.
Cula Filișanu din Tatomirești a reprezentat una dintre cele mai vechi reședințe fortificate ale boierimii oltene și un element important al sistemului defensiv de pe Valea Jiului. Deși demolată în anul 1927, informațiile documentare, descrierile istorice și reconstituirile arhitecturale permit astăzi înțelegerea organizării sale constructive și a rolului pe care l-a avut în apărarea și administrarea vastului domeniu al familiei Filișanu.
Știi mai multe despre Cula Filișanu din Tatomirești, Dolj? Spune și altora!