Spitalul Militar din București, calea Plevnei
Spitalul Militar este situat in municipiul București, calea Plevnei, nr. 134, sector 6.
Până la înfiinţarea medicinei militare ca serviciu regulat, în România, oştaşii au fost îngrijiţi o perioadă la Mânăstirea Mărcuţa, ulterior la Spitalul Pantelimon şi din 1834 în clădirile Mânăstirii din mahalaua Mihai Vodă.
La 1 septembrie 1831, când începe construcţia Lazaretului Regimentului 1 Bucureşti, colonelul Grunau este numit medic şef al Lazaretului. Astfel doctorul Grunau devine primul comandant al Spitalului oştirii în perioada 1831-1838.
În anul 1858 începe construcţia cazărmii din strada Ştirbei Vodă după proiectul arhitectului Hartel. Deşi construcţia se finalizează în anul 1861 spitalul oştirii din Mihai Vodă se mută în noul spaţiu încă din toamna anului 1859.
În anul 1853, soseşte în Bucureşti, doctorul Carol Davila la cererea expresă a domnitorului Barbu Ştirbei. În anul 1855, este numit la comanda Spitalului Militar de care se va lega întreaga lui activitate de mai târziu. In anul 1859, la vârsta de 31 de ani, Carol Davila este numit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, şeful Serviciului Sanitar al Armatei şi şeful Eforiei Spitalelor Civile în fapt consiliul de conducere al spitalelor funcţie pe care o deţine până în anul 1864.
In data de 25 septembrie 1889 Spitalul Militar s-a mutat în actuala locaţie. In anul 1895, Spitalul Militar Central a fost primul spital european dotat cu lumină electrică și spălătorie cu aburi.
Proba de foc a medicilor ce lucrau în Spitalul Militar s-a derulat în anii războiului de reîntregire naţională 1916-1919. În prima parte a războiului, pe timpul asalturilor trupelor române, în cadrul Spitalului Militar din Bucureşti s-a asigurat îngrijirea miilor şi zecilor de mii de răniţi şi bolnavi.
In anul 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Spitalul Militar Central îşi schimbă profilul din spital militar de pace în spital mixt de zonă interioară.
Trebuie mentionat si faptul ca 18 dintre clădirile spitalului sunt clasate ca monumente istorice de importanță națională sau locală.
