Cula Teodor Brătianu din Tigveni, Argeș
Cula de la Tigveni, cunoscută și sub denumirea de Cula Teodor Brătianu, a făcut parte dintr-un ansamblu boieresc amplasat pe malul drept al râului Topolog, pe coasta unui deal care domina satul Tigveni.
Ansamblul era alcătuit din culă și biserica cu hramul „Sfinții Voievozi”, ridicată pentru a servi drept capelă a curții boierești. Evoluția monumentului a reflectat atât istoria familiei Brătianu, cât și transformările prin care au trecut numeroase reședințe boierești în perioada modernă.
Repere istorice
Prima mențiune documentară a satului Tigveni a fost consemnată la 28 octombrie 1528, într-un document emis de Radu de la Afumați, prin care domnitorul întărea Mănăstirii Argeșului o ocină la Tigveni.
La 10 iulie 1575, domnitorul Alexandru Mircea a întărit lui Șuică pârcălab o ocină aflată în aceeași localitate.
În cursul secolului al XVIII-lea, un membru al familiei Brătianu, Dincă Brătianu, a construit cula de la Tigveni. În aceeași perioadă a fost ridicată și biserica „Sfinții Voievozi”, destinată să servească drept capelă a curții boierești.
În secolul al XIX-lea, reședința a fost locuită de Dimitrie Brătianu, fratele lui Ion Brătianu.
Anul 1948 a reprezentat un moment de ruptură în istoria ansamblului. Proprietatea a fost naționalizată, fiind preluată de la Teodor Brătianu, iar în același an biserica „Sfinții Voievozi” a fost demolată cu scopul jefuirii mormintelor. După naționalizare, întregul ansamblu a fost transformat în Școală Ajutătoare.
În 1970, Dumitru Ghiță a întocmit releveul culei pentru D.S.A.P.C. Pitești, iar în 1986 acesta a fost utilizat în lucrarea „Studiul de folosire a tradiției pentru construcția de case noi la sate”.
Amplasamentul ansamblului
Cula fusese amplasată pe malul drept al Topologului, pe coasta unui deal situat față în față cu satul Tigveni, pe care îl domina vizual. În perioada în care monumentul a funcționat ca dormitor al Școlii Ajutătoare, cadrul său arhitectural a fost afectat de intervenții care au modificat caracterul ansamblului.
În fața culei a fost amplasat un cămin de tip standard, iar în incintă au fost realizate, inclusiv după anul 1989, construcții adăugate fără respectarea reglementărilor privind protejarea monumentelor istorice.
Arhitectura culei
Cula era alcătuită din două niveluri, cu parter destinat pivnițelor și etaj rezervat spațiilor de locuit.
Accesul în pivnițe se făcea printr-un gârlici amplasat pe partea dreaptă a clădirii, atunci când aceasta era privită dinspre vale. Gârliciul era dispus perpendicular pe pivnița mare, care era acoperită cu o boltă semicirculară și întărită prin două arce dublouri.
În stânga gârliciului se afla pivnița mică, orientată spre vale, iar în partea dreaptă exista o zonă formată dintr-un sas, o încăpere de dimensiuni reduse și un masiv de zidărie în care putea fi mascat un tunel de refugiu ce făcea legătura dintre clădire și exterior.
Fațada orientată spre vale era completată de un foișor care adăpostea scara principală de acces către etaj. În partea din spate a corpului principal se dezvolta o aripă perpendiculară, care cuprindea o scară de legătură între cele două niveluri și alte șase încăperi la parter, dintre care încăperea extremă avea acces exclusiv din exterior.
Etajul era organizat în jurul unei tinde în care se ajungea prin scara din foișor. Din această tindă se intra în patru încăperi, dintre care unele păstrau boltirile originale, realizate sub forma unor bolți cu penetrații.
Etajul aripii perpendiculare era accesibil printr-o ușă amplasată pe peretele opus celui de acces în tindă. Aici se aflau un hol, casa scării și o încăpere de mari dimensiuni, dezvoltată deasupra a cinci dintre încăperile parterului acestei aripi.
Transformarea ansamblului în Școală Ajutătoare și intervențiile ulterioare au modificat cadrul istoric al monumentului. Amplasarea unui cămin în fața culei și construirea unor corpuri noi în incintă au afectat relația construcției cu peisajul și cu ansamblul din care făcuse parte. Totodată, dispariția bisericii „Sfinții Voievozi” a însemnat pierderea unui element esențial al vechii curți boierești.
Valoarea patrimonială
Cula de la Tigveni a reprezentat un exemplu semnificativ al arhitecturii rezidențiale fortificate din Argeș. Organizarea pe două niveluri, pivnițele boltite, foișorul de acces, distribuția încăperilor și existența posibilă a unui tunel de refugiu au ilustrat caracteristicile constructive ale unei reședințe boierești din secolul al XVIII-lea. Împreună cu capela „Sfinții Voievozi”, astăzi dispărută, monumentul a constituit unul dintre cele mai importante ansambluri istorice ale localității Tigveni.
Știi mai multe despre Cula Teodor Brătianu din Tigveni, Argeș? Spune și altora!