Casa poetului V. V. Delamarina din Lugoj, Timiș
Casa poetului V. V. Delamarina este situată în Lugoj, str. V. V. Delamarina, nr. 19, județul Timiș.
Construită în sec. XIX, Casa în care a copilărit poetul V. V. Delamarina este clădire monument istoric.
Victor Vlad Delamarina (1870 - 1896) a fost poet, scriitor și ofițer al Armatei Române, fiind cunoscut ca fondatorul poeziei în dialect bănățean. După ce tatăl său s-a îmbolnăvit grav în 1881 și a fost internat la un sanatoriu din Budapesta, Victor a rămas în grija bunicilor săi, continuându-și studiile la gimnaziul din Lugoj. Mama sa, împreună cu surorile, s-a mutat la București, unde a devenit profesoară de pian și limba germană. În 1884, Victor a fost exmatriculat de la gimnaziu și a plecat la București, alături de mama sa, care l-a înscris la Colegiul „Sfântul Sava”. Cu toate acestea, pasiunea sa pentru cariera militară l-a determinat să se înscrie, în 1885, la Școala Militară din Craiova, transferându-se ulterior la Iași, în 1886.
Sănătatea lui s-a deteriorat devreme, fără ca medicii să diagnosticheze tuberculoza. Familia l-a trimis în Italia, în speranța că il va ajuta clima caldă, dar, a revenit la Iași pentru a-și finaliza studiile militare. În ciuda dorinței de a abandona cariera militară pentru a studia pictura în Italia, a fost obligat să continue. În vara anului 1891 a efectuat un stagiu pe bricul „Mircea”, obținând gradul de sublocotenent de marină. A participat la câteva misiuni în Marea Mediterană și, în 1895, a fost avansat la gradul de locotenent.
În paralel, Victor Vlad Delamarina a debutat literar în anii 1894-1895, publicând poezii în grai bănățean sub pseudonimul Delamarina în ziarul Dreptatea din Timișoara. Poeziile sale, remarcate pentru autenticitatea și rafinamentul dialectului bănățean, au fost adunate în volumul postum Poezii bănățenești, editat în 1902 de Valeriu Braniște. Lucrările sale au fost apreciate și de Titu Maiorescu, care le-a publicat în Convorbiri literare.
Din cauza sănătății precare, Victor Vlad Delamarina s-a retras la Lugoj și a încercat să își recupereze sănătatea prin tratamente la stațiunile Worishoffen și Abbazia, însă fără succes. S-a stins din viață la 15 mai 1896, la doar 25 de ani, în localitatea natală Satu Mic, fiind înmormântat la Lugoj.
În memoria sa, satul natal a fost redenumit Victor Vlad Delamarina în anul 1964, numele său a fost atribuit unei străzi din Timișoara și unei școli din localitatea natală. O placă comemorativă a fost amplasată pe casa în care a locuit la Lugoj.
Opera sa literară include poezii în dialect bănățean și volumul postum Schițe din călătoriile mele, publicat în 1936.
Victor Vlad Delamarina rămâne o figură marcantă a literaturii bănățene, fiind recunoscut pentru contribuția sa la promovarea dialectului și culturii locale.
