Muzeele și casele memoriale din România.

Descoperă scriitori, poeți, artiști, muzicieni, oameni de stat!

Casa preotului și monografistului Ioan Răuțescu din Dragoslavele

Casa în care Ioan Răuțescu a locuit și a lucrat se află în Dragoslavele, pe Valea Caselor, în apropierea Bisericii „Înălțarea Domnului”. Poziția ei rezumă legătura dintre cele trei coordonate ale vieții sale: familia, slujirea preoțească și cercetarea istorică.

Aici și-a crescut copiii împreună cu Maria Arsulescu, aici și-a redactat o mare parte dintre manuscrise și tot aici a ordonat documentele culese din arhivele oficiale, din biserici și din gospodăriile oamenilor. Casa a fost locul în care documentul vechi a fost descifrat, confruntat și transformat în pagină de monografie.

Casa preotului și monografistului Ioan Răuțescu din Dragoslavele

Casa preotului și monografistului Ioan Răuțescu din Dragoslavele

În încăperile acestei locuințe au fost păstrate acte, cărți, caiete, copii de documente, corespondență și însemnări personale. Nu a fost o instituție de cercetare în sensul obișnuit, dar a funcționat timp de decenii ca un adevărat atelier istoriografic. De aici au plecat manuscrisele consacrate Dragoslavelelor, Mănăstirii Aninoasa, Topoloveniului și Câmpulungului.

Mănăstirea Aninoasa - ansamblul brâncovenesc din Argeș

Casa are și valoarea unei mărturii despre condițiile în care a fost alcătuită opera lui Ioan Răuțescu. El nu a beneficiat de apropierea unei mari biblioteci și nici de infrastructura unei instituții academice. A lucrat într-un sat de munte, între îndatoririle parohiei, viața de familie și administrarea problemelor comunității. Drumurile la București, cercetarea arhivelor și publicarea volumelor presupuneau timp, cheltuieli și eforturi personale.

Pe fațada casei a fost amplasată în anul 2014 o placă memorială. Inscripția amintește că aici a locuit preotul Ioan Răuțescu, născut la 1 octombrie 1892 și decedat la 19 mai 1974, slujitor timp de 54 de ani al Bisericii „Înălțarea Domnului” din Dragoslavele.

Casa preotului și monografistului Ioan Răuțescu din Dragoslavele

Sunt înscrise principalele ipostaze ale activității sale – istoric, etnograf, folclorist, publicist și traducător – precum și cele trei monografii premiate de Academia Română: Dragoslavele, Topoloveni și Câmpulung.

Clădirea este locul în care activitatea pastorală s-a întâlnit cu cercetarea și în care memoria unei regiuni a fost ordonată în cărți. Casa și biserica din apropiere trebuie privite împreună, deoarece ele au reprezentat cele două spații între care Ioan Răuțescu și-a desfășurat aproape întreaga viață.

Ioan Răuțescu – repere biografice

Ioan Răuțescu s-a născut la 1 octombrie 1892, în Dragoslavele, într-o veche familie de moșneni. A urmat Seminarul Central din București între anii 1905 și 1913, iar mai târziu Facultatea de Teologie, absolvită în anul 1931.

Ioan Răuțescu

La 26 ianuarie 1914 a fost hirotonit preot pentru Biserica „Înălțarea Domnului” din satul natal. A rămas aici până la pensionarea din 1968. După distrugerile provocate de Primul Război Mondial, a coordonat refacerea bisericii, sprijinit de săteni, de obștea moșnenilor și de autoritățile locale.

În paralel cu activitatea pastorală, a cercetat arhivele Academiei Române, Arhivele Statului, arhiva Protoieriei Muscel și numeroase colecții particulare. A publicat monografiile Dragoslavele, Mănăstirea Aninoasa din județul Muscel, Topoloveni și Câmpulung-Muscel. Trei dintre aceste lucrări au fost premiate de Academia Română.

A adunat folclor, colinde și tradiții locale, a tradus texte din limba germană și a publicat studii despre bisericile și așezările Muscelului.

La 29 septembrie 1913 s-a căsătorit cu Maria Arsulescu. Prin familia acesteia, Ioan Răuțescu s-a legat de alte vechi familii preoțești ale Muscelului. Maria era nepoata preotului Ion Arsulescu din Dragoslavele și, pe linie maternă, a preotului Nicolae Mușetescu, originar din Mățău și slujitor la Biserica Rucărul de Mijloc, rudă a dramaturgului Tudor Mușatescu. Căsnicia lor a durat 61 de ani. Au avut nouă copii, dintre care trei au murit la vârste fragede.

A murit la 19 mai 1974, în Dragoslavele.

După moartea sa, o mare parte dintre documentele colecționate au fost preluate de Arhivele Statului din București. Alte manuscrise, lucrări tipărite și obiecte personale au ajuns în patrimoniul Muzeului de Istorie din Câmpulung.

Pierderea unei părți dintre caietele și documentele sale a redus posibilitatea reconstituirii integrale a activității, dar volumele publicate, articolele și fondurile păstrate permit evaluarea amplorii cercetărilor.

După anul 1989, principalele monografii au fost reeditate, cele mai multe în ediții anastatice. Reeditările au readus în circulație lucrări greu accesibile și au confirmat utilitatea lor pentru cercetătorii istoriei locale, ai etnografiei și ai patrimoniului Muscelului.