Casă și Gospodărie tradițională din Năruja, Vrancea (sfârșitul secolului al XIX-lea)
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Năruja făcea parte din plasa Vrancea a județului Putna, fiind situată în Munții Vrancei, în zona de curbură a Carpaților.
Locuitorii satului își asigurau existența în principal prin păstorit, ocupație reflectată în numeroasele obiecte și unelte păstrate în gospodărie.
Casa lui Luca Țigănușu, transferată în Muzeul Satului în anul 1957, este reprezentativă pentru arhitectura tradițională vrânceană și pentru modul de viață al comunităților pastorale din această regiune.
Arhitectura casei
Locuința este adaptată terenului în pantă și se remarcă printr-o arhitectură bazată pe simplitate și funcționalitate. Elementul caracteristic al construcției este foișorul amplasat în afara planului pereților, înconjurat de un parapet traforat, numit în graiul local „zăstălniță”.
Casa este ridicată pe un soclu înalt, sub care se află pivnița. Pridvorul și foișorul oferă acces către spațiul de locuit și contribuie la aspectul specific gospodăriilor vrâncene.
Acoperișul este realizat din șindrilă și se integrează armonios în peisajul montan al Vrancei.
Planul casei cuprinde:
* pivniță;
* prispă cu foișor;
* tindă;
* cameră de locuit.
Locuința are două încăperi principale. Prima este tinda, un spațiu îngust aflat la intrare, folosit pentru depozitarea uneltelor și a materialelor necesare gospodăriei.
A doua încăpere, mai mare, constituie locuința propriu-zisă și îndeplinea funcții multiple: bucătărie, cameră de lucru, dormitor și spațiu pentru primirea oaspeților.
În centrul vieții familiale se afla vatra liberă, amplasată la nivelul podelei. Ansamblul format din vatră, cuptorul de piatră și coșul înalt din nuiele lutuite reprezintă un element important al evoluției locuinței tradiționale.
Interiorul este dominat de țesăturile dispuse pe pereți, organizate în mai multe registre decorative. Păretarele din lână cu alesături, ștergarele și batistele policrome conferă încăperii un aspect viu și colorat.
Mobilierul este simplu și adaptat vieții de zi cu zi. În jurul vetrei sunt dispuse mesele joase, lavițele și paturile, iar textilele decorative completează atmosfera specifică gospodăriilor vrâncene.
Panoul evidențiază și numeroase obiecte pastorale: cofa de apă, bota de lapte, untarul și alte vase utilizate în activitățile zilnice ale crescătorilor de animale.
Ansamblul gospodăresc include: casa și porumbarul.
Aceste construcții completează organizarea unei gospodării specifice zonei montane a Vrancei.
Ocupația principală a locuitorilor era păstoritul, iar inventarul gospodăriei păstrează numeroase obiecte legate de această activitate.
Printre acestea se numără: cofa de apă; bota de lapte; untarul; diferite vase pentru prelucrarea și păstrarea produselor lactate.
Elemente specifice
* amplasare adaptată terenului în pantă;
* foișor cu parapet traforat („zăstălniță”);
* pivniță amplasată sub casă;
* vatră liberă la nivelul podelei;
* cuptor de piatră;
* coș înalt din nuiele lutuite;
* păretare din lână cu alesături;
* ștergare și batiste policrome;
* inventar pastoral bogat;
* porumbar.
Gospodăria din Năruja reprezintă una dintre cele mai expresive locuințe tradiționale din Munții Vrancei păstrate în Muzeul Satului.
Ea ilustrează modul de viață al comunităților pastorale care au locuit în această regiune izolată a Carpaților de Curbură.
Știi mai multe despre Casă și Gospodărie tradițională din Năruja, Vrancea (sfârșitul secolului al XIX-lea)? Spune și altora!