Casă tradițională din Zăpodeni, Vaslui (secolul al XVII-lea)
Casa din Zăpodeni, județul Vaslui, este un document valoros al arhitecturii vernaculare moldovene din secolul al XVII-lea.
Transferată în Muzeul Satului în anul 1961, ea este considerată cea mai veche locuință din patrimoniul muzeului.
Construcția este reprezentativă pentru satele de clăcași din întinsul podiș moldovenesc și ilustrează forme de locuire păstrate timp de secole în mediul rural din Moldova.
Arhitectura casei
Locuința este o casă monocelulară, construită din bârne de stejar îmbinate la capete în „cheutori” drepte. Acoperișul este în patru pante, cu dolii rotunjite, și este acoperit cu mănunchiuri de stuf.
La acest tip de construcție, prispa tradițională este înlocuită de o bancă cioplită dintr-un trunchi masiv de stejar, amplasată de-a lungul peretelui.
Ferestrele sunt foarte mici și fixe. În trecut, în locul sticlei se utiliza burduful de oaie. Pereții interiori sunt lutuiți și humuiți, iar la exterior au fost lipite cu lut doar interstițiile dintre bârne, apoi spoite cu humă.
Aspectul general al casei este simplu și sobru, caracteristic arhitecturii populare moldovenești din perioada premodernă.
Organizarea interioară
Planul locuinței este foarte simplu și cuprinde o singură încăpere.
În interior, cuptorul cu vatră este amplasat în stânga intrării. De-a lungul celorlalți pereți sunt dispuse lavițele și mobilierul necesar vieții cotidiene.
Locuința este organizată astfel încât spațiul unic să îndeplinească toate funcțiile gospodărești și familiale: pregătirea hranei, odihna și activitățile zilnice.
Interiorul are un aspect simplu, dar funcțional. Mobilierul cuprinde o laviță-pat și două lavițe groase, una realizată din lemn de nuc și cealaltă din lemn de stejar.
Mobilierul este completat de lada de zestre și de masa joasă înconjurată de patru scaune confecționate din cioturi de copac, numite „bedrege”.
Țesăturile de interior și culmea împodobită cu hainele de sărbătoare reflectă preocuparea pentru înfrumusețarea spațiului de locuit. În încăpere se mai află vase ceramice și obiecte gospodărești specifice satului moldovenesc tradițional.
Panoul nu menționează alte anexe gospodărești asociate acestei locuințe.
Elemente specifice
* cea mai veche locuință din patrimoniul Muzeului Satului;
* datată în secolul al XVII-lea;
* proveniență din Zăpodeni, Vaslui;
* casă monocelulară;
* bârne de stejar îmbinate în „cheutori” drepte;
* acoperiș în patru pante;
* învelitoare din mănunchiuri de stuf;
* ferestre foarte mici;
* utilizarea burdufului de oaie în locul sticlei;
* bancă exterioară din trunchi de stejar;
* cuptor cu vatră;
* lavițe din lemn de nuc și stejar;
* scaune din cioturi de copac („bedrege”).
Casa din Zăpodeni reprezintă una dintre cele mai importante mărturii ale arhitecturii populare moldovenești păstrate în România. Vechimea sa excepțională o transformă într-un reper pentru studiul locuințelor rurale din secolele trecute.
Prin tehnicile de construcție, materialele utilizate și organizarea simplă a spațiului interior, locuința ilustrează modul de viață al comunităților din Podișul Moldovei înainte de transformările aduse de epoca modernă.
Știi mai multe despre Casă tradițională din Zăpodeni, Vaslui (secolul al XVII-lea)? Spune și altora!