Casă și Gospodărie tradițională din Fundu Moldovei, Suceava (sfârșitul secolului al XIX-lea)
Așezat în Obcinele Bucovinei, satul Fundu Moldovei se întinde de-a lungul văii râului Moldova și a afluenților săi. Comunitatea era alcătuită în principal din țărani liberi, iar ocupațiile tradiționale ale locuitorilor erau creșterea oilor și a vitelor, exploatarea lemnului și, într-o măsură mai mică, cultivarea cerealelor și a plantelor textile.
Gospodăria Paraschitei Dumitru Țăranu, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost transferată în Muzeul Satului în anul 1936. Ansamblul reprezintă una dintre cele mai valoroase mărturii ale arhitecturii tradiționale bucovinene.
Arhitectura casei
Casa este construită din cununi de bârne de brad cioplite în patru fețe și încheiate în „coadă de rândunică”. Acoperișul este în patru ape și este acoperit cu draniță lungă.
Elementele caracteristice ale arhitecturii locale sunt reprezentate de foișorul central și de prispa largă cu stâlpi și balustradă închisă din scândură. Aceste elemente oferă locuinței un aspect impunător și bine proporționat.
Fațadele sunt completate de ancadramentele tencuite și văruite în alb din jurul ușii de intrare și al ferestrelor, detaliu frecvent întâlnit în Bucovina.
Întregul ansamblu este împrejmuit cu „zăplaz”, gard din scânduri orizontale așezate pe temelie de piatră, accesul realizându-se printr-o poartă înaltă, specifică regiunii.
Planul casei cuprinde:
* prispă;
* tindă mediană;
* cameră de locuit („casa mică”);
* cameră de oaspeți („casa mare”);
* cămară.
Tinda ocupă poziția centrală și distribuie accesul către celelalte încăperi.
„Casa mică” era spațiul destinat activităților zilnice ale familiei. Aici se găseau soba complexă cu postament, cuptorul de pâine, plita de gătit și locul de dormit.
„Casa mare” avea rol reprezentativ și era utilizată la sărbători, la primirea oaspeților și la evenimente importante din viața familiei.
Interiorul impresionează prin bogăția textilelor și a mobilierului tradițional.
Pereții sunt îmbrăcați cu țesături din lână vopsită în culori extrase din plante, iar decorul este completat de ștergare de bumbac, ceramică smălțuită și obiecte care reflectă ocupațiile locuitorilor.
Se remarcă o ladă de zestre pictată cu motive florale, datată 1877. În încăperi sunt prezente paturi, mese cu ladă, blidare, leagăne și alte piese de mobilier tradițional.
Costumele de sărbătoare sunt expuse pe culme, deasupra paturilor, după obiceiul specific Bucovinei.
În „casa mică” se păstrează și războiul de țesut decorat cu rozete, mărturie a importanței industriei casnice textile în gospodărie.
Ansamblul cuprinde: șura cu grajd; coliba (bucătăria de vară); fântâna cu cumpănă; poarta și împrejmuirea din zăplaz.
În șură erau adăpostite principalele unelte și mijloace de transport ale gospodăriei.
Ocupațiile tradiționale ale locuitorilor erau:
* creșterea oilor;
* creșterea vitelor;
* exploatarea lemnului;
* cultivarea cerealelor;
* cultivarea plantelor textile.
Inventarul păstrat reflectă aceste activități și include unelte agricole, obiecte pastorale și piese utilizate în industria casnică textilă.
Panoul evidențiază și chimirul cu briceag, accesoriu tradițional specific portului bărbătesc din Bucovina.
Elemente specifice
* bârne de brad încheiate în „coadă de rândunică”;
* acoperiș în patru ape;
* învelitoare din draniță;
* foișor central;
* prispă largă cu balustradă închisă;
* zăplaz pe temelie de piatră;
* cameră mică și cameră mare;
* ladă de zestre pictată (1877);
* război de țesut decorat cu rozete;
* colibă utilizată ca bucătărie de vară;
* șură cu grajd;
* fântână cu cumpănă.
Gospodăria din Fundu Moldovei reprezintă una dintre cele mai complete expresii ale arhitecturii și civilizației rurale bucovinene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ansamblul ilustrează echilibrul dintre ocupațiile pastorale, exploatarea pădurilor și activitățile casnice care au modelat viața comunităților din Obcinele Bucovinei.
Știi mai multe despre Casă și Gospodărie tradițională din Fundu Moldovei, Suceava (sfârșitul secolului al XIX-lea)? Spune și altora!