Casă tradițională din Tilișca, Sibiu (1847)
Situat în sud-vestul Transilvaniei, în zona Mărginimii Sibiului, satul Tilișca este reprezentativ pentru viața și cultura păstorilor transhumanți din zona montană a Sibiului.
Din această localitate a fost transferată în cadrul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, în anul 1936, locuința Anei Emanoil, datată în anul 1847 — an cioplit în rama ferestrei orientate spre stradă.
Casa ilustrează arhitectura tradițională a comunităților pastorale din Mărginimea Sibiului și păstrează elemente specifice gospodăriilor de crescători de oi.
Descriere arhitecturală
Locuința din muzeu reprezintă doar jumătate din gospodăria originală, cealaltă parte — alcătuită din colibă pastorală și adăpost pentru animale — aflându-se la munte.
Casa este ridicată pe un soclu înalt de piatră care adăpostește parțial pivnița și are pereții realizați din bârne cioplite în patru muchii, netencuite la exterior.
Fațada este prevăzută cu un mic pridvor închis prin scânduri traforate și stâlpi fasonați. Acoperișul înalt, cu pante repezi, este învelit cu șindrilă lungă de aproximativ 1–1,5 metri.
Accesul în gospodărie se face printr-o poartă masivă din lemn de stejar, decorată cu crestături și datată 1829.
Planul locuinței include:
- pivniță;
- prispă;
- tindă mediană;
- cameră de locuit;
- cameră de oaspeți.
În tindă, lipsită de tavan, un loc important îl ocupă cuptorul pentru pâine și mica vatră liberă unde este suspendat ceaunul de fier cu lanț metalic.
Camera de locuit este prevăzută cu sobă de gătit și coș zidit din plăci ceramice dreptunghiulare nesmălțuite, decorate cu reliefuri florale vopsite în verde.
Interior și inventar
În ambele încăperi se remarcă mobilierul sculptat sau pictat cu decor policrom floral:
- paturi;
- scaune;
- dulapuri;
- lăzi și cuiere.
Țesăturile din cânepă și bumbac, în forme dreptunghiulare și lungimi variabile, completează decorul interior. În cuiere și la grindă sunt agățate icoane pe sticlă, căni și farfurii decorate cu motive florale, geometrice și zoomorfe.
Furcile de tors cu aripi dantelate și „bățele ciobănești” atrag în mod special atenția. Ceramica provenită din centrele de la Vama și icoanele pe sticlă realizate la Nicula completează inventarul tradițional al locuinței.
Bogăția de culori și ornamentația interioară imprimă casei o atmosferă luminoasă și veselă.
Elemente specifice
- casă tradițională din Mărginimea Sibiului;
- gospodărie de păstori transhumanți;
- soclu înalt din piatră;
- pereți din bârne netencuite;
- acoperiș înalt cu șindrilă lungă;
- pridvor cu scânduri traforate;
- poartă de stejar decorată și datată 1829;
- tindă fără tavan cu vatră liberă;
- mobilier pictat și sculptat policrom;
- icoane pe sticlă și ceramică tradițională.
Casa din Tilișca păstrează specificul arhitecturii pastorale din Mărginimea Sibiului și reflectă modul de viață al crescătorilor de oi transhumanți din sudul Transilvaniei.
Știi mai multe despre Casă tradițională din Tilișca, Sibiu (1847)? Spune și altora!