Casă și Gospodărie tradițională din Piatra Șoimului, Neamț (sfârșitul secolului al XIX-lea)
Vatra satului Piatra Șoimului este așezată într-o zonă de coline împădurite care coboară spre valea inferioară a Bistriței, la sud de Piatra Neamț.
Locuitorii satului se ocupau în principal cu lucrul la pădure și cu plutăritul, dar creșteau și vite și cultivau cereale și cânepă.
Casa prezentată în Muzeul Satului a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea și este reprezentativă pentru gospodăriile de pe Valea Bistriței. Proprietarul acesteia, Costică Arhip, a participat personal la transferarea locuinței în Muzeul Satului în anul 1936.
Arhitectura casei
Casa este ridicată pe temelie de piatră și are pereți din bârne de brad tencuiți și văruiți. Acoperișul este în patru ape line și este acoperit cu șindrilă rotunjită la capete, numită local „cioc de rață”.
În acoperiș sunt prevăzute două lucarne, denumite „ochiuri”, utilizate pentru evacuarea fumului.
Locuința este înconjurată pe trei laturi de o prispă cu balustradă traforată și stâlpi ornamentați cu motive florale. Acest element conferă construcției un aspect elegant și reprezintă una dintre caracteristicile arhitecturii tradiționale din zona Bistriței.
Planul casei cuprinde:
* prispă;
* tindă mediană („sală”);
* cameră de locuit („casa mică”);
* cameră curată („casa mare”);
* cămară („chiler”).
Tinda este amplasată central și face legătura între încăperi.
„Casa mică”, destinată activităților zilnice, cuprinde soba mare cu vatră pentru gătit, blidarul pentru vase și ustensilele gospodărești. Tot aici se aflau uneltele folosite în industria casnică textilă.
„Casa mare” avea rol de reprezentare și era utilizată la sărbători și la primirea oaspeților.
Interiorul se remarcă prin bogăția textilelor tradiționale. Pereții sunt împodobiți cu păretare, scoarțe și ștergare, iar deasupra patului este amplasată culmea pe care sunt expuse costumele de sărbătoare ale familiei.
Mobilierul este alcătuit din mese, lăzi de zestre pictate, paturi și alte piese specifice gospodăriilor din zona Neamțului.
În „casa mică” se găsesc unelte utilizate în industria casnică textilă, precum vârtelnița, furca de tors și fusele.
Panoul menționează și două obiecte legate de ocupațiile tradiționale ale locuitorilor: țâiacul și horogul, unelte utilizate la plutărit.
Gospodăria include: cămara („chiler”); spațiile destinate activităților gospodărești; inventar legat de prelucrarea textilelor și de plutărit.
Ansamblul reflectă atât ocupațiile agricole, cât și pe cele forestiere specifice văii Bistriței.
Principalele ocupații ale locuitorilor din zonă erau:
* oieritul;
* creșterea vitelor;
* cultivarea cerealelor;
* cultivarea cânepii;
* lucrul la pădure;
* plutăritul pe râul Bistrița.
Aceste activități sunt ilustrate prin obiectele păstrate în gospodărie: vârtelnița, furca de tors, fusele, țâiacul și horogul.
Elemente specifice
* temelie din piatră;
* pereți din bârne de brad tencuiți și văruiți;
* acoperiș în patru ape;
* șindrilă tip „cioc de rață”;
* două lucarne („ochiuri”);
* prispă pe trei laturi;
* balustradă traforată;
* stâlpi cu motive florale;
* cameră de locuit și cameră curată;
* lăzi de zestre pictate;
* textile decorative tradiționale;
* unelte pentru tors și țesut;
* inventar specific plutăritului.
Gospodăria din Piatra Șoimului ilustrează modul de viață al comunităților de pe Valea Bistriței la sfârșitul secolului al XIX-lea. Locuința păstrează elemente constructive caracteristice regiunii și oferă o imagine asupra echilibrului dintre activitățile agricole, creșterea animalelor și exploatarea pădurilor.
Știi mai multe despre Casă și Gospodărie tradițională din Piatra Șoimului, Neamț (sfârșitul secolului al XIX-lea)? Spune și altora!