Biserica de lemn din Răpciuni, Neamț (anul 1773)
Biserica „Sfinții Voievozi” din satul Răpciuni, județul Neamț, este un valoros monument de arhitectură religioasă moldovenească, datat prin inscripție în anul 1773.
Lăcașul a fost salvat de Muzeul Satului în anul 1958, în contextul marilor amenajări hidroenergetice realizate pe râul Bistrița între anii 1950 și 1960.
Aceste lucrări au determinat strămutarea forțată a numeroase localități din zona viitorului lac de acumulare Bicaz. Satele Răpciuni, Cârnu și Reteș au dispărut definitiv, iar peste 18.000 de locuitori au fost nevoiți să își părăsească gospodăriile. În acest context, biserica a fost transferată în muzeu și astfel salvată de la distrugere.
Arhitectura bisericii
Biserica este construită pe un soclu de piatră și are pereții realizați din bârne de molid cioplite în secțiune dreptunghiulară, îmbinate la capete în „coadă de rândunică”.
Sub streașina acoperișului, ultimele trei bârne sunt prelungite în console, un detaliu caracteristic construcției. Acoperișul este învelit cu draniță rotunjită și urmărește compartimentarea planului bisericii.
Altarul are absidă pentagonală, iar naosul dreptunghiular este prevăzut cu două abside laterale. Pridvorul este adosat pronaosului pe latura sudică și este susținut de opt stâlpi cu parapet.
Decorul exterior este completat de cruci și rozete incizate, care apar pe stâlpii pridvorului, pe arcada dintre pronaos și naos și pe chenarele ferestrelor.
Planul bisericii cuprinde: pridvor; pronaos; naos și altar.
Compartimentarea respectă organizarea tradițională a bisericilor ortodoxe moldovenești din secolul al XVIII-lea.
Pridvorul constituie spațiul de acces, pronaosul precede naosul destinat credincioșilor, iar altarul ocupă partea estică a construcției.
În interior se remarcă iconostasul cu structură specifică secolului al XVIII-lea, precum și piesele de mobilier și obiectele liturgice.
Printre acestea se află sfeșnice și cristelnița realizată din trunchiul unui copac, obiect prezentat și pe panoul muzeal.
Pictura interioară cuprinde scene din Patimile lui Iisus în naos și reprezentări din Vechiul Testament în pronaos. Aceasta a fost realizată în două etape de meșteri locali.
În mod deosebit este menționată scena Judecății de Apoi din pronaos, atribuită lui Ioan Zugravul.
Elemente istorice
Un aspect deosebit îl reprezintă inscripțiile cu litere chirilice păstrate în pridvor. Deși astăzi sunt greu de descifrat, ele oferă informații istorice importante.
Aceste inscripții amintesc:
* Războiul ruso-turc din 1828;
* intrarea rușilor în Moldova la 23 aprilie 1828;
* iarna foarte grea din anul 1830;
* epidemiile de holeră din anii 1831 și 1865;
* invazia lăcustelor din anul 1867.
Ansamblul salvat și transferat în Muzeul Satului include: biserica; masa de piatră; poarta și zidul de piatră.
Aceste elemente completează imaginea vechii vetre religioase din satul Răpciuni.
Elemente specifice
* soclu din piatră;
* pereți din bârne de molid;
* îmbinări în „coadă de rândunică”;
* acoperiș cu draniță rotunjită;
* altar cu absidă pentagonală;
* două abside laterale ale naosului;
* pridvor cu opt stâlpi;
* rozete și cruci incizate;
* iconostas specific secolului al XVIII-lea;
* cristelniță din trunchi de copac;
* pictură atribuită lui Ioan Zugravul;
* inscripții istorice cu litere chirilice.
Biserica din Răpciuni reprezintă una dintre cele mai importante construcții religioase salvate din zona inundată de lacul Bicaz.
Transferarea sa în Muzeul Satului a permis conservarea unui monument care păstrează atât caracteristicile arhitecturii religioase moldovenești din secolul al XVIII-lea, cât și informații istorice rare despre viața comunității care a construit-o.
Știi mai multe despre Biserica de lemn din Răpciuni, Neamț (anul 1773)? Spune și altora!