Bughea de Jos, Argeș. Veche așezare musceleană și refugiu al artiștilor
Comuna Bughea de Jos este situată în partea de nord a județului Argeș, în zona subcarpatică a Carpaților Meridionali, pe malul stâng al râului Bughea și în interfluviul Bughea–Bratia.
Din punct de vedere administrativ, comuna este alcătuită din satul Bughea de Jos și cătunul Valea Măcelarului, așezat pe malul stâng al râului Bratia.
Localitatea se învecinează la est cu municipiul Câmpulung Muscel, la sud cu comuna Godeni, iar la nord cu comunele Bughea de Sus și Albeștii de Muscel. Este traversată de șoseaua județeană DJ732C, care face legătura cu Câmpulung spre est și cu Godeni și Schitu Golești spre sud-vest.
Vezi si Bughea de Sus, Argeș. Vechi sat muscelean și stațiune balneoclimaterică
Poziția geografică este de 45,27° latitudine nordică și 25° longitudine estică, iar punctul cel mai înalt al teritoriului este Dealul Ciocanu, cu o altitudine de 886 m. Clima este temperat-continentală, cu influențe depresionare, temperaturile variind între aproximativ –20°C și +33°C.
Originea denumirii Bughea
Denumirea Bughea provine, potrivit tradiției locale, din cuvântul de origine slavă „bug”, cu sensul de râpă, explicație pusă în legătură cu numărul mare de ravene și rupturi de pantă existente în această parte a Muscelului.
O altă interpretare etimologică leagă numele de apelativul boaghe (în graiul local bughe), care înseamnă „ceață deasă”, fenomen meteorologic frecvent întâlnit în zona montană.
Inițial, denumirea a fost atribuită văii și pârâului Bughea, apoi satelor dezvoltate de-a lungul acestora. Pentru diferențiere au apărut numele Bughea de Sus și Bughea de Jos, raportate la poziția lor pe vale.
În documentele mai vechi, actuala comună nu apare sub numele de Bughea de Jos. Zona era cunoscută drept Mahalaua Malu sau Malu de Jos, iar împreună cu Malu de Sus făcea parte din vechea așezare Ochești.
Denumirea Ochești era pusă în legătură cu numeroasele ochiuri de apă existente în lunca râului Bughea, iar numele Curelari provenea de la una dintre ocupațiile caracteristice ale locuitorilor.
În această zonă au avut proprietăți boierii greci Iordache Grecu și Grigore Grecu. În anul 1819, fiul lui Grigore Grecu, Costea Grecu-Ghizdavati, a primit carte de boierie de la domnitorul Alexandru Șuțu și a fost recunoscut drept boier de neam. Urmașii familiei au locuit în Malu de Jos și au contribuit la ridicarea bisericii din Hulubești.
Cea mai veche atestare documentară
Bughea de Jos este atestată documentar la 5 martie 1549, prin actul emis de Mircea Ciobanul, care întărea lui Badea Comisul și fratelui său Vlaicu Paharnicul mai multe proprietăți moștenite în satul Bughea.
Documentul reprezintă cea mai veche mențiune cunoscută a localității și dovedește existența unei comunități organizate încă din prima jumătate a secolului al XVI-lea.
Evoluția administrativă
Până în anul 1926, Bughea de Jos a funcționat ca mahala a orașului Câmpulung. În urma reorganizării administrativ-teritoriale stabilite prin decretul regal din 7 octombrie 1925, mahalalele Bughea de Sus, Bughea de Jos și Malu s-au desprins de oraș și au format comuna Bughea, cu sediul administrativ la Bughea de Jos.
În 1928, Bughea de Sus s-a separat și a devenit comună distinctă, iar Bughea de Jos și Malu au format comuna Bughea de Jos. Între 1930 și 1931 a funcționat o comună de centru cu sediul la Bughea de Jos, alcătuită din satele Bughea de Jos, Bughea de Sus, Albești, Cândești și Malu.
În 1931, comunele Bughea de Jos, Bughea de Sus, Albești și Malu au fost reînființate separat. În 1932, satul Malu a devenit comună distinctă, iar din 1946 a fost alipit comunei Godeni.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul făcea încă parte din mahalaua Bughea a Câmpulungului. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Muscel din regiunea Argeș.
În 1968, a intrat în componența județului Argeș, iar satul Malu trecuse deja la comuna Godeni. În ianuarie 1989, comuna a fost desființată și alipită comunei Albeștii de Muscel. În 1990, Bughea de Jos a redevenit comună de sine stătătoare.
Vezi si Albeștii de Muscel, Argeș - satul de pietrari de la poalele Iezerului
O comunitate de moșneni și meșteșugari
Locuitorii comunei făceau parte din Obștea Moșnenilor Câmpulungeni, statut care le-a permis să păstreze proprietăți și drepturi asupra terenurilor.
Apropierea de Câmpulung a favorizat dezvoltarea unor ocupații meșteșugărești. Între principalele activități se aflau: prelucrarea pieilor; prelucrarea lemnului; confecționarea păslarilor.
Aceste îndeletniciri au lăsat urme și în antroponimia locală, fiind păstrate până astăzi nume precum Curelaru, Lemnaru și Pâslaru. Învelișul de sol este variat și reflectă influența reliefului și a substratului geologic.
Pe teritoriul comunei se întâlnesc: soluri brune argiloiluviale; soluri brun-luvice; regosoluri; erodisoluri; soluri catazonale.
Vegetația este caracteristică zonei de deal și de contact cu muntele, fiind alcătuită din păduri de foioase și rășinoase, fânețe și livezi. Fauna este reprezentată de speciile specifice dealurilor și pădurilor subcarpatice, dintre care cele mai răspândite sunt iepurele, vulpea, lupul și ursul.
Schitul Ciocanu
Cel mai important monument istoric al comunei este Schitul Ciocanu, clasat ca monument istoric de interes național. Ansamblul datează din secolul al XVII-lea și a fost refăcut în anul 1825.
Vezi si Mănăstirea Ciocanu, Argeș - de la Legendă la Patrimoniu
Complexul este alcătuit din: biserica de lemn cu hramul „Intrarea în Biserică”; zidul de incintă. Prin vechimea și caracterul său, schitul reprezintă unul dintre cele mai importante monumente religioase din zona nordică a Muscelului.
Crucile de piatră de la Hulubești
Patrimoniul comunei cuprinde și două cruci de piatră clasate ca monumente memoriale sau funerare de interes național. Ambele se află în partea sud-vestică a comunei, în zona cunoscută sub numele de Hulubești.
Prima cruce este amplasată vizavi de casa Amzică Ana (nr. 617) și este datată 1757. A doua se află vizavi de casa Pâslaru Constantin (nr. 664) și datează din 1767.
Aceste monumente marchează continuitatea tradiției ridicării crucilor votive și funerare în spațiul muscelean și reprezintă importante izvoare istorice pentru comunitatea locală.
Învățământul și viața comunității
În anul 1838, catagrafia orașului Câmpulung consemna Mahalaua Bughea de Jos, reprezentată distinct și având aproximativ 138 de familii.
În 1881 a fost înființată prima școală din localitate, eveniment care marchează dezvoltarea instituțiilor publice într-o comunitate aflată încă în apropierea administrativă a Câmpulungului.
Pe lângă patrimoniul istoric și religios reprezentat de Schitul Ciocanu, comuna Bughea de Jos s-a afirmat în ultimele decenii și ca un loc de refugiu pentru artiști, scriitori și oameni de cultură.
Pornind de la această realitate, administrația locală a hotărât să denumească una dintre străzile comunei „Aleea Artiștilor”, ca semn de recunoaștere pentru cei care și-au legat viața și activitatea de Bughea de Jos.
Gheorghe Dinică și legătura cu Bughea de Jos
În ultimii ani ai vieții, marele actor Gheorghe Dinică și-a găsit liniștea la Bughea de Jos, unde a locuit o perioadă și s-a implicat în viața culturală a comunității. Casa în care a locuit actorul se află astăzi în proprietatea arhitectului Gheorghe Striblea, tatăl jurnalistului Cătălin Striblea.
În memoria artistului a fost creat Festivalul regional de teatru pentru elevi „Gheorghe Dinică”, organizat la Bughea de Jos.
Importanța pe care comunitatea o acordă acestei legături este evidențiată și prin existența străzii „Gheorghe Dinică”, denumire care păstrează vie amintirea marelui actor în peisajul comunei.
Bughea de Jos continuă să fie un loc căutat de numeroși oameni de cultură. Pe Aleea Artiștilor se află atelierul pictorului Bob Nicolescu, care își petrece aici o mare parte din timp, departe de agitația Bucureștiului.
Tot la Bughea de Jos și-a găsit loc de refugiu și regizorul Șerban Marinescu, unul dintre cineaștii importanți ai cinematografiei românești.
Din când în când, localitatea era vizitată și de actorul Mircea Diaconu, originar din comuna Vlădești, județul Argeș, apropiat de această zonă a Muscelului.
Știi mai multe despre Bughea de Jos, Argeș. Veche așezare musceleană și refugiu al artiștilor? Spune și altora!