Casă și Gospodărie tradițională din Sălciua de Jos, Alba (anul 1815)
Situat pe Valea Arieșului, în inima Transilvaniei, satul Sălciua de Jos este reprezentativ pentru arhitectura tradițională a Munților Apuseni de la începutul secolului al XIX-lea. Printre ocupațiile importante ale populației de moți se numărau păstoritul și agricultura, alături de munca forestieră, mineritul și prelucrarea lemnului.
Din această zonă a fost transferată în Muzeul Satului, în anul 1936, gospodăria săteanului Ion Buta, datată în anul 1815. Ansamblul este alcătuit din casă și o cămară de alimente cu pivniță, ambele reprezentative pentru modul de construire specific Munților Apuseni.
Arhitectura casei
Atât casa, cât și cămara de alimente sunt construite din cununi de bârne de brad cioplite în patru fețe, ridicate pe socluri de piatră.
Acoperișul cu pante foarte repezi este de aproximativ trei ori mai înalt decât pereții și este acoperit cu paie de grâu „călcate cu piciorul”. Acest tip de învelitoare oferă construcției un aspect specific arhitecturii tradiționale din Apuseni.
Casa se remarcă prin succesiunea stâlpilor și arcadelor prispei, precum și prin grilajele ornamentale din lemn amplasate în fața ferestrelor mici. În trecut, acestea erau acoperite cu „burduș de oaie”.
Construcția păstrează forme arhitectonice considerate printre cele mai arhaice din spațiul transilvănean.
Planul casei este simplu și cuprinde:
* prispă;
* tindă;
* cameră de locuit.
În tindă se află o vatră înaltă cu coș piramidal suspendat, construit din plăci de bazalt. Acest spațiu era destinat pregătirii hranei și activităților gospodărești zilnice.
Camera de locuit reprezenta încăperea principală a casei și concentra mobilierul, textilele și obiectele decorative ale familiei.
În gospodărie se află și o cămară de alimente prevăzută cu pivniță pentru păstrarea proviziilor.
Camera de locuit impresionează prin bogăția țesăturilor din lână și prin numeroasele piese de ceramică smălțuită. Pereții sunt împodobiți cu ștergare din bumbac, farfurii decorative și icoane.
Mobilierul este format dintr-un pat înalt fixat pe două laturi între bârnele pereților, lavițe, o masă înaltă, scaune cu spătar cioplit și lăzi de zestre.
De tavan este suspendat un leagăn pentru copil, iar printre obiectele gospodărești se regăsesc numeroase unelte din lemn: furcile de tors, așchiile pentru depănat cânepa, tocul pentru gresia de coasă, sorcova și căucele pentru băut apă.
Ceramica smălțuită și textilele realizate în gospodărie completează aspectul interiorului specific comunităților moțești.
Ansamblul cuprinde casa și cămara de alimente cu pivniță.
Ambele construcții sunt realizate în aceeași manieră tradițională și formează un ansamblu reprezentativ pentru gospodăriile din Valea Arieșului.
Elemente specifice
* proveniență din Valea Arieșului;
* gospodărie datată în anul 1815;
* bârne de brad cioplite în patru fețe;
* socluri de piatră;
* acoperiș foarte înalt;
* învelitoare din paie de grâu;
* prispă cu arcade și stâlpi de lemn;
* grilaje ornamentale la ferestre;
* vatră înaltă cu coș piramidal suspendat;
* plăci de bazalt utilizate la construcția vetrei;
* pat înalt fixat între bârne;
* leagăn suspendat;
* ceramică smălțuită;
* cămară de alimente cu pivniță.
Gospodăria din Sălciua de Jos reprezintă una dintre cele mai valoroase mărturii ale arhitecturii tradiționale din Munții Apuseni păstrate în Muzeul Satului.
Prin forma acoperișului, tehnicile de construcție și organizarea interioară, ansamblul ilustrează modul de viață al comunităților de moți de la începutul secolului al XIX-lea.
Casa și cămara păstrează elemente constructive și decorative caracteristice unei zone în care condițiile de relief și ocupațiile tradiționale au influențat puternic arhitectura locală.
Știi mai multe despre Casă și Gospodărie tradițională din Sălciua de Jos, Alba (anul 1815)? Spune și altora!