Biserica evanghelică fortificată din Miercurea Sibiului
Biserica evanghelică fortificată din Miercurea Sibiului, județul Sibiu, este un ansamblu medieval construit în partea de nord a pieței centrale a localității.
În centrul fortificației se află o bazilică romanică cu trei nave și turn-clopotniță vestic, ridicată în secolul al XIII-lea. Biserica și incinta ovală au fost transformate în secolul al XV-lea, când zidurile au fost supraînălțate, iar spre interiorul curtinei au fost construite camere pentru provizii dispuse pe trei niveluri.
Un drum de strajă deservea meterezele, gurile de păcură și bovindourile fortificate și permitea accesul la încăperile de depozitare. În partea sudică a incintei se păstrau lăzi mari pentru grâne, protejate de un acoperiș într-o singură apă. În 1977, 73 dintre camerele amenajate pe lângă zidul de incintă erau încă folosite pentru păstrarea slăninii.
Biserica a fost extinsă spre est în 1783, când nava centrală și colateralele au fost acoperite cu bolți a vela, sprijinite pe arce dublouri. Interiorul păstrează altarul baroc realizat în 1760 de Simon Wolff și Johann Weiß, strane pictate din secolul al XVIII-lea, o cristelniță-pupitru din lemn, epitaful preotului Georg Hutter și orga Rieger instalată în 1909.
Ansamblul este înscris în Lista Monumentelor Istorice si în Repertoriul Arheologic Național..
Localitatea și denumirile istorice
Miercurea Sibiului, cunoscută în trecut sub formele Mercurea și Mercurea Sibiului, poartă în dialectul săsesc denumirea Reismuert. În germană este cunoscută ca Reussmarkt, Reußmarkt sau Reissmarkt, iar în maghiară ca Szerdahely și Szászszerdahely.
Localitatea a fost întemeiată de coloniști germani în intervalul 1150–1200, posibil pe locul unei așezări secuiești. Prima mențiune documentară cunoscută datează din anul 1291.
Dezvoltarea așezării a fost legată de statutul său comercial. În anul 1590 au fost stabilite drepturile de organizare a târgurilor săptămânale și anuale. Piața spațioasă din centrul localității a devenit nucleul său urban, iar cetatea bisericească a fost amplasată în partea nordică a acesteia.
Bazilica romanică
Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea ca o bazilică romanică cu trei nave. Nava centrală era separată de colaterale prin arcade sprijinite pe pilaștri, iar pe latura vestică a fost ridicat un turn-clopotniță zvelt.
Turnul păstrează mai multe elemente romanice și constituie una dintre principalele componente ale edificiului inițial. Corpul bazilical a trecut însă prin transformări importante în secolele al XV-lea și al XVIII-lea.
Nu sunt precizate forma corului romanic și sistemul inițial de acoperire al celor trei nave.
Prima incintă
Biserica este înconjurată de un zid cu plan aproape circular sau oval. Configurația acestuia indică o primă etapă de fortificare în secolul al XIII-lea, când în jurul bazilicii ar fi fost ridicată o incintă din cărămidă.
În secolul al XV-lea, zidul a fost refăcut și adaptat noilor cerințe defensive. Curtina a fost supraînălțată și prevăzută cu mai multe rânduri de deschideri pentru apărare.
Planul oval urmărește forma terenului și delimitează compact spațiul ocupat de biserică, depozite și anexele comunității.
Atacurile din secolul al XV-lea
Datele fiscale din anul 1494 arată o reducere importantă a contribuției datorate de Miercurea Sibiului în comparație cu perioadele anterioare. Situația este pusă în legătură cu pagubele produse localității de invaziile otomane.
În anul 1496, Miercurea Sibiului a primit un ajutor de zece florini pentru lucrările la biserică. În această perioadă, edificiul a fost reconstruit în forme gotice, iar fortificația a fost adaptată apărării împotriva armelor de foc.
În jurul anului 1500, în localitate erau înregistrate 40 de familii, trei persoane sărace și un învățător, iar trei gospodării erau părăsite.
Transformarea gotică a bisericii
În secolul al XV-lea, zidurile colateralelor au fost supraînălțate, iar biserica a primit un acoperiș comun în două ape. Prin această transformare, turnul vestic a fost inclus parțial în structura acoperișului.
Refacerea a modificat silueta bazilicii romanice, dar a păstrat organizarea sa în trei nave și turnul vestic. Lucrările au fost legate de fortificarea întregului ansamblu și de adaptarea bisericii la condițiile defensive ale epocii.
Camerele pentru provizii
Spre interiorul zidului de incintă au fost adosate camere pentru păstrarea proviziilor. Acestea sunt organizate pe trei niveluri și formează o succesiune aproape continuă de spații de depozitare.
Camerele inferioare au aspectul unor pivnițe. Deasupra lor se găseau alte încăperi și un culoar amplasat între depozite și curtină. Acesta deservea al doilea rând de deschideri defensive.
Depozitele și drumul de strajă erau protejate de un acoperiș larg, cu o singură pantă, orientat spre interiorul incintei. Amenajarea reunea într-o singură structură spațiile pentru provizii și elementele sistemului defensiv.
În anul 1977, 73 de camere erau încă folosite pentru păstrarea slăninii. Menținerea funcției lor până în a doua jumătate a secolului al XX-lea indică folosirea îndelungată a sistemului comunitar de depozitare.
Drumul de strajă
Drumul de strajă se desfășura la nivelul median al construcțiilor adosate curtinei. Acesta asigura accesul la metereze, gurile de păcură și bovindourile fortificate.
Tot prin drumul de strajă se putea ajunge la încăperile pentru provizii. Legătura dintre spațiile de depozitare și componentele defensive permitea folosirea compactă a suprafeței din interiorul cetății.
În zona sudică a incintei se aflau lăzi mari destinate păstrării cerealelor. Acestea erau protejate de un acoperiș într-o singură apă.
Accesul fortificat
Intrarea în incintă se realiza printr-o casă de poartă. Aceasta controla accesul în spațiul protejat și făcea parte din sistemul defensiv al curtinei.
Casa de poartă este inclusă în clasificarea monumentului împreună cu zidul, camerele pentru provizii și anexele. Detaliile arhitecturale și etapele sale de transformare nu sunt precizate.
A doua incintă
În secolul al XVI-lea, la est de biserică a fost adăugat un al doilea zid de incintă. Acesta avea un turn de apărare, din care se mai păstrează unele vestigii.
Extinderea a mărit suprafața protejată și a completat apărarea sectorului estic. Configurația exactă a celei de-a doua incinte nu mai poate fi urmărită integral.
Întreținerea turnului în 1615
Turnul-clopotniță a continuat să fie întreținut în perioada principatului Transilvaniei. În anul 1615, principele Gabriel Bethlen a donat 82 de florini pentru lucrările necesare turnului.
Contribuția indică importanța construcției atât pentru biserică, cât și pentru ansamblul fortificat. Nu sunt precizate natura și amploarea intervențiilor realizate cu această sumă.
Devastarea din 1658
În anul 1658, Miercurea Sibiului a fost devastată și incendiată de o armată otomană care pătrunsese în Transilvania în contextul conflictului împotriva principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea.
Localitatea a fost afectată din nou în 1704, când soldați sârbi din armata imperială au jefuit așezarea. Nu sunt cunoscute pagubele produse atunci bisericii și fortificației.
Altarul baroc
Altarul actual a fost realizat în anul 1760 de Simon Wolff și Johann Weiß. Piesa aparține stilului baroc și este organizată în jurul unui crucifix amplasat în centru.
Crucifixul este flancat de sculpturi din lemn care îi reprezintă pe Moise și Aaron. Compoziția cuprinde și o reprezentare a Cinei celei de Taină.
Imaginile și sculpturile sunt încadrate de coloane, pilaștri, volute și ornamente vegetale. Aceste elemente formează structura arhitecturală și decorativă a altarului.
Stranele
În biserică se păstrează strane pictate în stil baroc, datate în secolul al XVIII-lea. Ele aparțin aceleiași perioade generale de reamenajare a interiorului în care a fost realizat altarul.
Autorii și anul exact al executării stranelor nu sunt precizate.
Cristelnița-pupitru
Cristelnița este realizată din lemn și aparține stilului baroc. Piesa îndeplinește două funcții, fiind folosită atât pentru administrarea botezului, cât și ca pupitru.
Această asociere a funcțiilor integrează cristelnița în organizarea mobilierului liturgic al bisericii evanghelice.
Epitaful lui Georg Hutter
Un epitaf din piatră, datat în jurul anului 1736, îl comemorează pe preotul Georg Hutter. Monumentul funerar poartă o inscripție în limba latină.
Textul integral al inscripției nu este cunoscut, astfel încât informațiile pe care aceasta le oferă despre viața și activitatea preotului nu pot fi reconstituite.
Extinderea din 1783
În anul 1783, biserica a trecut printr-o transformare importantă. Corul a fost extins spre est, modificând dimensiunile și configurația părții răsăritene a edificiului.
Nava centrală și colateralele au fost acoperite cu bolți a vela, susținute de arce dublouri. Bolta a vela este alcătuită din suprafețe curbe care se ridică deasupra unui spațiu delimitat de arcele portante.
Intervenția a conferit interiorului forma păstrată în mare parte în prezent. Structura romanică a bazilicii a rămas lizibilă prin organizarea în trei nave și prin turnul vestic, dar sistemul de boltire și corul aparțin refacerii de la sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Orga Rieger
Orga pneumatică a fost construită de firma Rieger și instalată în anul 1909. Instrumentul are două manuale, pedalier și 13 registre.
Orga aparține etapei de modernizare a mobilierului liturgic de la începutul secolului al XX-lea. Starea actuală de funcționare nu este precizată.
Ceasul turnului
În turnul bisericii se păstrează un ceas mecanic din fier. Mecanismul este funcțional.
Data realizării și numele constructorului nu sunt cunoscute.
Casa parohială
Casa parohială evanghelică face parte din ansamblul monument istoric și este clasată separat, sub codul LMI SB-II-m-A-12464.03.
Data construcției, etapele arhitecturale și raportul inițial dintre casa parohială și incinta fortificată nu sunt precizate.
Reparațiile din anii 1995–2005
Între anii 1995 și 2005, biserica și ansamblul fortificat au beneficiat de lucrări majore de reparație. La susținerea intervențiilor a participat și comunitatea originarilor sași stabiliți în Germania.
Lucrările au urmărit conservarea bisericii și a componentelor fortificației, inclusiv a zidurilor și a spațiilor pentru provizii.
Știi mai multe despre Biserica evanghelică fortificată din Miercurea Sibiului? Spune și altora!