Biserica reformată din Vânători, Mureș
Biserica reformată din Vânători este un lăcaș de cult de origine medievală aflat în centrul satului Vânători, reședința comunei omonime din județul Mureș. Edificiul păstrează elemente romanice și gotice, alături de transformări realizate în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.
În Lista Monumentelor Istorice este înscrisă casa parohială reformată.
Localitatea
Vânători, cunoscută în trecut sub numele de Hașfalău — în maghiară Héjjasfalva sau Héjásfalva, în germană Diewaldsdorf, Teufelsdorf ori Truffelsdorf, iar în dialectul săsesc Deiwelsderf sau Deiwelsterf — este situată în estul județului Mureș, în apropierea municipiului Sighișoara.
Satul este atestat documentar în anul 1329, sub forma Heesfolva. Registrele dijmelor papale din anii 1332–1337 menționează existența unei comunități catolice organizate, deservite de preotul Gheorghe și de capelanii Ioan și Dominic.
Istoric
Prima biserică a localității a fost construită, probabil, în secolul al XIII-lea, în stil romanic. Din această etapă provin structura veche a navei, partea inferioară a turnului și portalul vestic. Urmele unor ferestre romanice, cu terminații semicirculare și ambrazuri oblice, au fost identificate în zidărie în timpul cercetărilor efectuate în anul 1962.
Edificiul a fost transformat în perioada gotică. Nava a fost prelungită cu aproximativ cinci metri, iar portalul romanic a primit o pictură murală reprezentând Răstignirea lui Iisus. În patrimoniul comunității s-a păstrat și un potir medieval de argint, purtând inscripția „Iisus, Maria”.
La mijlocul secolului al XVI-lea, în contextul Reformei religioase din Transilvania, locuitorii au adoptat confesiunea protestantă, iar biserica a intrat în folosința comunității reformate. Picturile medievale, incompatibile cu noua practică liturgică, au fost acoperite cu tencuială, fapt care a contribuit la păstrarea lor parțială.
Sunt documentate lucrări de reparație în anii 1712 și 1744. Turnul a fost supraînălțat în cursul secolului al XVIII-lea, unele surse indicând anul 1760. Forma actuală a părții sale superioare este legată însă de intervenția din 1889; cele două date trebuie interpretate drept etape constructive diferite, nu ca variante ale aceleiași lucrări.
O transformare importantă a avut loc în anii 1806–1807, când vechiul cor medieval și arcul de triumf au fost demolate. În locul lor a fost construit un cor semicircular, cu lățimea egală cu aceea a navei, precum și tribuna estică. Tot atunci, ferestrele romanice ale navei au fost înlocuite cu goluri dreptunghiulare.
Edificiul și-a dobândit configurația generală actuală în 1843, în urma unei noi campanii de lucrări.
Arhitectură
Biserica este alcătuită dintr-o navă longitudinală, un turn vestic, un cor semicircular și un portic adosat laturii sudice.
Nava măsoară aproximativ 20,71 × 8,45 metri, iar baza turnului are dimensiunile de circa 5,30 × 5,40 metri. Colțurile vestice ale navei sunt sprijinite de doi contraforți dispuși oblic. Interiorul este luminat prin patru ferestre pe latura sudică și trei pe cea nordică, toate rezultate din transformările realizate la începutul secolului al XIX-lea.
Diferențele dintre materialele de construcție, mortare și dimensiunile cărămizilor permit observarea etapelor succesive prin care a trecut clădirea. Structura romanică inițială a fost extinsă în perioada gotică, modificată după Reformă și adaptată radical cerințelor liturgice și estetice ale secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea.
Sursele amintesc un tavan casetat datat 1628. Acesta nu trebuie confundat cu plafonul vizibil în prezent: vechiul tavan a fost înlocuit în cursul transformărilor ulterioare, iar amenajarea actuală aparține, cel mai probabil, secolului al XIX-lea.
Pictura murală medievală
Cel mai valoros element artistic al bisericii este pictura murală păstrată pe timpanul triunghiular al portalului romanic. Compoziția reprezintă Răstignirea, corpul lui Iisus fiind încadrat de personaje identificate cu cele trei Marii, Sfântul Ioan Evanghelistul și Sfântul Petru.
Sub brațele crucii apar doi îngeri care țin filactere cu inscripții realizate în minuscule gotice. În colțurile inferioare sunt reprezentate două personaje cu aureole, dar fără atribute individuale clare, identificate ipotetic cu Nicodim și Iosif din Arimateea.
Pe baza caracteristicilor stilistice, pictura a fost datată în a doua jumătate a secolului al XV-lea. A fost avansată ipoteza realizării sale între 1461 și 1476, la inițiativa familiei nobiliare Maróti, care ar fi dispus de mijloacele necesare comandării unei asemenea lucrări. Această atribuire trebuie prezentată drept ipoteză istorico-artistică, nu ca fapt documentar definitiv.
Casa parohială
În apropierea bisericii se află casa parohială reformată, monument istoric de importanță națională. Clădirea constituie o componentă distinctă a patrimoniului comunității reformate și nu trebuie confundată, în evidențele de clasificare, cu biserica. Parohia reformată din Vânători este în continuare o comunitate religioasă activă.
Știi mai multe despre Biserica reformată din Vânători, Mureș? Spune și altora!