Biserica evanghelică fortificată din Felmer – de la bazilica romanică la biserica-sală
Biserica evanghelică fortificată din Felmer, sat al comunei Șoarș din județul Brașov, se află în centrul localității, pe vechiul spațiu verde al comunității. Ansamblul este înscris în Lista Monumentelor Istorice.
Nucleul monumentului este o bazilică romanică ridicată în secolul al XIII-lea, probabil începând din jurul anului 1250. Din aceasta se păstrează nava centrală, corul pătrat boltit pe nervuri și absida semicirculară. În jurul anului 1500, navele laterale au fost demolate, iar deasupra navei și corului au fost construite niveluri defensive. Acestea au dispărut în jurul anului 1800, când interiorul a fost reamenajat și acoperit cu o nouă boltă.
Biserica este înconjurată parțial de o incintă poligonală ridicată în secolul al XV-lea. Din fortificația medievală se păstrează sectoare ale curtinei și două turnuri. Actualul turn-clopotniță a fost construit în 1795, iar mobilierul clasicist provine în principal din secolul al XIX-lea. Orga realizată în 1780, prima construită în Transilvania de Johannes Prause, a fost transferată și restaurată la biserica evanghelică din Făgăraș.
Localitatea și prima atestare documentară
Felmer este una dintre localitățile transilvănene cu o atestare documentară timpurie. La 6 septembrie 1206, regele Andrei al II-lea al Ungariei a emis un act de donație în care așezarea apare sub forma villa Welmer. În alte transcrieri, numele este redat villa Weimer.
Documentul îl menționează pe Johannes Latinus, numit și Johannes Latinus von Oplid sau den Wallonen. Ultimul apelativ indică originea sa valonă. Acesta este pus în legătură și cu localitatea Apold.
Potrivit tradiției locale, numele Felmer ar proveni de la un preot care s-ar fi stabilit aici în 1206 împreună cu mai multe familii de coloniști. Satul ar fi primit numele acestuia, utilizat ulterior și sub forma Felmern. Explicația aparține tradiției referitoare la întemeierea localității și nu poate fi considerată o etimologie definitiv demonstrată.
Începând din secolul al XIV-lea, Felmer a aparținut, cu unele întreruperi, Scaunului Rupea. Satul era astfel integrat structurilor administrative și juridice ale comunităților săsești de pe Pământul Crăiesc.
Comunitatea săsească
Documentele păstrează informații despre organizarea comunității săsești din Felmer. Judele sau primarul satului, denumit în germană Honn, era ales de locuitori. Michael Knall a îndeplinit această funcție timp de nouă ani, iar Michael Kiltsch, ales în 1918, a fost ultimul primar sas al localității.
În 1455, consiliul orașului Sighișoara a solicitat intervenția Sibiului în favoarea lui Stephanus Pylgrem dictus de Felmer, ale cărui bunuri fuseseră confiscate de judele regal al Rupei, Jakob Creb.
Într-un document din 1580, păstrat în arhivele Sibiului, este consemnat procesul dintre frații Bartholomäus și Michael Weinisch din Felmer privind împărțirea unei proprietăți. Litigiul a fost judecat de Universitatea Națiunii Săsești, instituția reprezentativă a comunităților săsești privilegiate.
Felmer pe harta lui Johannes Honterus
În 1532, localitatea apare cu numele „Felmer” pe harta Transilvaniei realizată de Johannes Honterus. Aceasta este considerată prima reprezentare cartografică a principatului întocmită potrivit unor principii geografice și cartografice moderne.
În același an, satul avea 21 de gospodării sau case înregistrate. Menționarea sa pe hartă și în evidențele fiscale confirmă integrarea localității în rețeaua așezărilor săsești din regiunea dintre Făgăraș, Rupea și Sighișoara.
Prima biserică și bazilica romanică
Părțile cele mai vechi ale bisericii datează din secolul al XIII-lea, iar începutul construirii bazilicii este plasat în jurul anului 1250. Edificiul inițial avea trei nave: o navă centrală mai înaltă și două nave laterale mai joase.
Spre est se afla un cor pătrat, încheiat printr-o absidă semicirculară. Bolta corului era susținută prin elemente angajate în ziduri, iar nervurile sale formau principalul sistem structural și decorativ al spațiului liturgic.
Existența bisericii este menționată documentar în 1494, când Felmer a primit opt florini din vistieria orașului și provinciei Sibiu. Suma a fost destinată, probabil, lucrărilor desfășurate asupra edificiului în perioada premergătoare fortificării.
Din bazilica romanică se păstrează corul, absida semicirculară și nava centrală. Navele laterale au fost demolate în timpul transformărilor de la sfârșitul secolului al XV-lea sau începutul celui următor.
Fortificarea bisericii
În jurul anului 1500, biserica a fost adaptată funcției defensive. După demolarea colateralelor, pereții corului au fost consolidați spre interior pentru a putea susține greutatea unui nivel superior.
Deasupra corului a fost ridicat un cat de apărare din cărămidă. Sursele menționează existența unui nivel defensiv și deasupra navei, astfel încât atât partea estică, cât și corpul principal al edificiului puteau fi folosite pentru observație și apărare.
Prin eliminarea navelor laterale, bazilica romanică a fost redusă la o biserică-sală. Transformarea a modificat substanțial volumetria construcției, dar a păstrat corul pătrat și absida semicirculară.
Nivelurile defensive de deasupra corului și navei au fost demolate în jurul anului 1800, când biserica a fost din nou modificată pentru a răspunde nevoilor liturgice ale comunității.
Nava și boltirea din jurul anului 1800
Nava actuală are aceeași lățime generală cu spațiul rezultat după eliminarea colateralelor. În jurul anului 1800, corpul bisericii a fost acoperit cu o boltă cu penetrații sau pânze, susținută prin pilaștri masivi și arce transversale.
În aceeași perioadă au fost construite galeriile din lemn. Atât bolta, cât și galeriile modifică percepția interiorului romanic, dar păstrează lizibilă dezvoltarea longitudinală a navei spre corul medieval.
Coloanele din lemn care susțin galeriile fac parte din reamenajarea de la cumpăna secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea.
Corul și absida semicirculară
Corul pătrat și absida semicirculară sunt principalele componente păstrate din bazilica secolului al XIII-lea. Bolta corului este realizată pe nervuri, care se descarcă pe elemente angajate în ziduri.
În jurul anului 1500, pereții corului au fost îngroșați pentru susținerea nivelului defensiv din cărămidă. Această intervenție a suprapus funcția militară peste structura liturgică romanică.
Demolarea catului de apărare în jurul anului 1800 a redus înălțimea corpului estic, dar nu a eliminat corul și absida. Acestea permit reconstituirea planului primei biserici, chiar dacă navele laterale au dispărut.
Turnul-clopotniță
Actualul turn-clopotniță a fost construit în partea vestică a bisericii în 1795. Ridicarea sa a impus deplasarea spre vest a unei porțiuni din zidul de incintă, modificând traseul medieval al fortificației.
Turnul a fost renovat în 1866. În interior se păstrează trei clopote, datate în 1614, 1924 și 1926.
Unele relatări consemnează folosirea turnului pentru depozitarea slăninii locuitorilor. Această întrebuințare se înscrie în practica săsească de păstrare comunitară a alimentelor în spații răcoroase și protejate, deși materialele disponibile nu precizează nivelul exact al turnului utilizat ca depozit.
Clopotele
Clopotul mare este cea mai veche dintre cele trei piese și poartă anul 1614. El este anterior construirii turnului actual și trebuie să fi fost transferat din vechea clopotniță sau dintr-o structură anterioară.
Clopotul mijlociu datează din 1924. Clopotul mic a fost donat de asociația femeilor din Felmer și poartă anul 1926.
Cele două clopote din perioada interbelică documentează refacerea instalației după Primul Război Mondial, când numeroase comunități evanghelice au fost obligate să înlocuiască piesele rechiziționate sau pierdute.
Altarul
Altarul clasicist datează din secolul al XIX-lea. Compoziția sa era structurată prin coloane corintice, arcade din lemn, coroane și vase decorative.
Imaginea centrală îl reprezenta pe Mântuitorul rugându-se, însoțit de un înger. Tabloul a fost furat înaintea lucrărilor de reparație menționate în 2007. La momentul respectiv exista intenția realizării unei picturi noi, destinată înlocuirii imaginii dispărute.
Din altar se păstrează rama barocă sau clasicistă a tabloului central și componentele laterale. Pierderea picturii a afectat unitatea iconografică a ansamblului.
Amvonul și mobilierul clasicist
În interior se păstrează amvonul și alte componente clasiciste ale mobilierului liturgic. Acestea aparțin perioadei în care nava a fost boltită și au fost construite galeriile.
Materialele disponibile nu precizează autorul, data exactă sau programul decorativ al amvonului. Împreună cu altarul, piesa documentează reamenajarea bisericii după eliminarea nivelurilor defensive.
O parte din decorul interior a fost evacuată din cauza degradării construcției. Din acest motiv, mobilierul păstrat în biserică nu mai formează ansamblul complet existent în secolele al XIX-lea și al XX-lea.
Analoghionul din 1766
Analoghionul bisericii, denumit în germană Lesepult, este un pupitru mobil și înalt, folosit pentru susținerea cărților liturgice. Piesa poartă inscripția:
Zur Ehre Gottes und zu dem Gedächtniß hat diese machen laßen Andereas Binder ANO 1766 – „Spre slava lui Dumnezeu și spre aducere aminte, acesta a fost comandat de Andreas Binder în anul 1766”.
Analoghionul a fost restaurat în 1997 de specialiștii Muzeului ASTRA din Sibiu. În prezent se păstrează în biserica evanghelică din Făgăraș, unde a fost transferat împreună cu alte componente ale patrimoniului mobil de la Felmer.
Orga lui Johannes Prause
Orga a fost construită în 1780 de Johannes Prause, originar din Silezia și stabilit la Brașov. Este prima orgă realizată de acesta în Transilvania. La inaugurarea instrumentului, funcția de organist era îndeplinită de Joannes Figuli.
Orga era instalată deasupra altarului, într-o formulă în care instrumentul și mobilierul liturgic formau o compoziție verticală comună.
În 1995, comunitatea evanghelică din Felmer mai număra numai 16 membri. Deoarece la Făgăraș locuiau mai mulți credincioși originari din sat, orga a fost transferată la biserica evanghelică de acolo.
Instrumentul a fost restaurat de Hermann Binder, constructor de orgi din Sibiu, împreună cu Michael Kessler. A fost repus în funcțiune în Biserica Evanghelică din Făgăraș la 8 decembrie 1996.
Mutarea a asigurat conservarea și utilizarea orgii, dar a modificat definitiv configurația istorică a interiorului de la Felmer.
Incinta fortificată
În jurul bisericii a fost construită, în secolul al XV-lea, o incintă poligonală. Curtina închidea spațiul sacru și oferea comunității un loc de refugiu în timpul atacurilor.
Materialele diferă în privința numărului inițial al turnurilor. Unele descrieri indică trei turnuri defensive cu acoperișuri piramidale, dintre care două s-au păstrat. Alte surse prezintă o etapă mai dezvoltată, cu cinci corpuri defensive: patru turnuri cu plan pătrat și unul hexagonal.
Diferența poate reflecta mai multe faze de extindere sau o clasificare distinctă a turnurilor și bastioanelor. Cert este că fortificația a avut mai multe turnuri, dintre care numai două se păstrează în mod substanțial.
Fragmentele cele mai importante ale curtinei se află pe laturile de nord-est și sud-est, descrise în alte surse, mai general, ca sectoarele nordic și estic.
Turnurile-grânar
Turnurile fortificației aveau atât funcție defensivă, cât și economică. În interiorul lor erau păstrate grânele satului, protejate împotriva atacurilor, incendiilor și furturilor.
Depozitarea rezervelor în spațiul fortificat permitea comunității să reziste în timpul unui asediu. După dispariția pericolului militar, turnurile au continuat să fie folosite pentru păstrarea alimentelor.
Două dintre aceste corpuri se mai păstrează în sectorul nord-estic al incintei. Acoperișurile lor piramidale au fost reparate în cadrul intervențiilor încheiate în 2007.
Distrugerea unei părți a fortificației
Celelalte turnuri și porțiuni importante ale zidului au fost demolate, iar materialul rezultat a fost refolosit la construirea școlii și a anexei sale. Această intervenție a redus incinta la fragmentele păstrate pe laturile de nord și est.
În 1909 a fost ridicată o nouă clădire școlară lângă sau parțial pe traseul fortificației. Depozitarea molozului și ridicarea nivelului terenului în jurul turnurilor au modificat percepția proporțiilor lor, care par astăzi mai scunde.
Unele surse menționează amenajarea unui șanț cu apă în jurul fortificației. Nu este clar dacă acesta reprezenta o componentă medievală refăcută sau o amenajare realizată în contextul lucrărilor moderne.
Școala săsească
Prima școală săsească din Felmer este atestată în 1488. Datarea o plasează înaintea fortificării ample a bisericii și confirmă organizarea instituțională timpurie a comunității.
În secolul al XVI-lea, în matricola Gimnaziului Honterus din Brașov este menționat Melchior Felmerius, originar din Felmer. Înregistrarea indică legătura dintre școala satului și instituțiile superioare de învățământ ale sașilor transilvăneni.
Clădirea ridicată în 1909 a folosit materiale recuperate din demolarea unor porțiuni ale curtinei și a turnurilor. Construcția, amplasată pe latura sudică a incintei, a ajuns ulterior în stare de ruină.
Evenimente istorice
În 1534, voievodul și episcopul Transilvaniei Emeric Czibak a fost ucis de partizanii lui Ludovic Gritti în casa parohială sau vicariatul din Felmer. Evenimentul a avut loc în contextul conflictelor politice pentru controlul Transilvaniei după destrămarea Regatului medieval al Ungariei.
În 1658, satul a fost în mare parte distrus în timpul unei incursiuni otomane. Fortificația bisericii a avut, în acest context, rolul de loc de refugiu și de protejare a rezervelor comunității.
În 1848, o epidemie de holeră a provocat moartea a 112 sași și a 58 de locuitori români și romi. Pierderile ilustrează amploarea crizelor demografice care au afectat comunitatea în secolul al XIX-lea.
Lucrările din 1909
Ultima intervenție majoră asupra ansamblului înaintea perioadei contemporane a avut loc în 1909. Atunci au fost executate lucrări de renovare la biserică și a fost construită școala de lângă incintă.
Folosirea pietrei provenite din fortificație a determinat dispariția unor sectoare ale zidului și a mai multor turnuri. Lucrarea a răspuns necesităților educaționale ale satului, dar a afectat integritatea ansamblului medieval.
Acumulările de pământ și moloz din jurul turnurilor păstrate au ridicat nivelul curții, ascunzând parțial bazele construcțiilor.
Reparațiile încheiate în 2007
În septembrie 2007, asociația comunității originarilor din Felmer, HOG Felmern, a încheiat repararea acoperișurilor celor două turnuri păstrate și a casei parohiale. În aceeași perioadă au început lucrări în interiorul bisericii.
Intervențiile au urmărit protejarea construcțiilor împotriva infiltrațiilor și oprirea degradării produse de lipsa întreținerii. Exista, de asemenea, intenția refacerii picturii centrale a altarului, dispărută în urma unui furt.
Materialele ulterioare descriu însă biserica drept neutilizabilă și aflată într-o stare precară. Aceasta arată că repararea acoperișurilor turnurilor și a casei parohiale nu a rezolvat integral problemele structurale și de conservare ale edificiului.
Situația contemporană
Reducerea comunității evanghelice a avut consecințe directe asupra utilizării și întreținerii bisericii. Transferarea orgii și a analoghionului la Făgăraș a protejat două dintre piesele importante, dar a diminuat patrimoniul mobil păstrat în monument.
La data documentării surselor, biserica nu mai putea fi utilizată în condiții normale, iar o parte a decorului fusese evacuată. Altarul era incomplet, orga lipsea, iar fortificația supraviețuia numai prin două turnuri și fragmente ale curtinei.
Școala istorică de pe latura sudică a incintei se afla în ruină. Stabilirea stării actuale a bisericii, turnurilor și zidurilor necesită raportarea la intervențiile efectuate după lucrările consemnate în 2007.
Știi mai multe despre Biserica evanghelică fortificată din Felmer – de la bazilica romanică la biserica-sală? Spune și altora!