Biserica evanghelică din Tătârlaua – altarul pictat de Vincentius Cibiniensis
Biserica evanghelică din Tătârlaua este un monument de arhitectură medievală aflat în satul Tătârlaua, comuna Cetatea de Baltă, județul Alba. Edificiul este o biserică-sală gotică, ridicată în principal în secolul al XV-lea, în interiorul căreia se păstrează un valoros altar poliptic datat în 1508.
Cercetările efectuate asupra tencuielilor au evidențiat și mai multe straturi de pictură murală, dintre care cele mai vechi ar putea proveni din secolul al XIV-lea.
Biserica nu are un turn integrat construcției. Clopotele sunt adăpostite într-o clopotniță separată, alcătuită dintr-un soclu de zidărie și o suprastructură din lemn. În trecut, lăcașul era înconjurat de o incintă defensivă, astăzi dispărută.
Tătârlaua
Satul Tătârlaua este situat între Blaj, Cetatea de Baltă și Târnăveni, în valea Târnavei Mici. Localitatea apare în documente în anul 1332 și este cunoscută în limba germană sub numele de Taterloch, în dialectul săsesc ca Tåterleuch, iar în limba maghiară ca Felsőtatárlaka.
Istoria satului este legată de comunitatea săsească din această parte a Transilvaniei. Biserica constituia centrul vieții religioase locale și, prin incinta care o înconjura, îndeplinea probabil și un rol de protecție pentru comunitate.
Construcția bisericii
Actualul edificiu este atribuit secolului al XV-lea, însă prezența unor picturi murale mai vechi sugerează că biserica a cunoscut mai multe etape de construcție și decorare. Planul este specific unei biserici-sală: o navă aproape pătrată este continuată spre est de un cor alungit, încheiat cu o absidă poligonală.
Zidurile au fost construite din piatră de râu și cărămidă, legate cu mortar pe bază de materiale locale. Corul este consolidat la exterior prin contraforturi dispuse în dreptul punctelor de descărcare a bolții.
Nava este acoperită cu un tavan drept și include o tribună îngustă. Aspectul ei relativ simplu contrastează cu arhitectura mai elaborată a corului, unde se păstrează o boltă în rețea, sprijinită pe nervuri, caracteristică goticului târziu.
În peretele nordic al corului se află un tabernacol gotic de dimensiuni reduse, folosit înaintea Reformei pentru păstrarea obiectelor și a elementelor liturgice. Pe latura opusă se păstrează o nișă încheiată cu un arc în acoladă, databilă probabil în secolul al XV-lea.
Picturile murale
Pe peretele exterior al corului se disting urmele unei reprezentări monumentale a Sfântului Cristofor. Compoziția poate fi comparată cu picturile medievale de la Dârlos și Șmig, unde sfântul este reprezentat purtându-l pe Pruncul Isus. Fresca de la Tătârlaua a fost executată probabil între sfârșitul secolului al XIV-lea și secolul al XV-lea.
Prezența imaginii Sfântului Cristofor nu dovedește însă că biserica ar fi avut acest hram. Reprezentările sfântului erau amplasate frecvent pe exteriorul bisericilor medievale, în locuri vizibile călătorilor, deoarece se considera că privirea imaginii sale oferea protecție în timpul drumului.
În anul 2016, o cercetare a tencuielilor a confirmat existența unor ample fragmente de pictură medievală sub zugrăvelile moderne din cor și din zona arcului de triumf. Au fost identificate trei straturi picturale succesive, databile în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Stiftung Kirchenburgen menționează că picturile s-au conservat mai ales în cor și în jurul altarului.
Cel mai vechi strat cuprinde o scenă a Bunei Vestiri și imaginea Sfintei Margareta din Antiohia. Un al doilea strat, realizat probabil spre mijlocul secolului al XV-lea, reprezintă Martiriul celor zece mii de creștini de pe Muntele Ararat. Compoziția prezintă asemănări stilistice și tehnice cu pictura păstrată în biserica din Boian, ceea ce poate indica activitatea aceluiași atelier.
În apropierea arcului de triumf au fost identificate și reprezentări ale Sfântului Dominic și ale principelui Emeric, fiul regelui Ștefan I al Ungariei. Aceste descoperiri demonstrează că interiorul corului fusese, înainte de Reformă, acoperit cu un program iconografic mult mai amplu decât lasă să se înțeleagă aspectul actual al bisericii.
Altarul poliptic din 1508
Cea mai importantă piesă de patrimoniu din biserică este altarul poliptic datat în anul 1508. Acesta nu a fost realizat inițial pentru Tătârlaua, ci pentru biserica din localitatea învecinată Jidvei, cunoscută în germană sub numele de Seiden. Altarul a rămas acolo până la începutul secolului al XIX-lea, când biserica din Jidvei a fost reamenajată, iar vechiul retablu medieval a fost vândut comunității din Tătârlaua.
Inscripția de pe predelă consemnează anul realizării și numele autorilor. Picturile au fost executate de Vincentius Cibiniensis, cunoscut și ca Vincentius din Sibiu, iar componentele sculptate și structura din lemn sunt atribuite meșterului Simon. Unele cercetări îl identifică pe Vincentius drept ginerele lui Simon.
Altarul are două aripi mobile și două aripi fixe, cu două modalități principale de expunere. În forma deschisă, folosită în zilele de sărbătoare, sunt vizibile scene dedicate Fecioarei Maria și martiriilor sfinților Valentin și Dimitrie. Între acestea se află Buna Vestire, Încoronarea Fecioarei, decapitarea Sfântului Valentin și martiriul Sfântului Dimitrie.
În forma închisă, corespunzătoare zilelor obișnuite, altarul prezintă opt perechi de sfinți, identificați prin inscripții, veșminte și atribute iconografice. Predela păstrează reprezentarea lui Hristos înviat, precum și inscripția referitoare la autor și la anul 1508.
Compoziția inițială a altarului a fost modificată în 1715, când i-au fost adăugate elemente baroce. În aceeași perioadă, unele dintre imaginile medievale au fost acoperite sau înlocuite. Repictările au fost îndepărtate parțial la începutul secolului al XX-lea, însă statuile gotice care ocupau inițial centrul altarului nu s-au mai păstrat.
Prin arhitectura sa, prin cromatica dominată de roșu și verde și prin modul de construire a personajelor, altarul aparține artei transilvănene de la începutul secolului al XVI-lea. Lucrarea ilustrează trecerea de la tradiția goticului târziu la primele forme ale Renașterii și prezintă anumite apropieri de pictura central-europeană asociată cercului artistic al lui Lucas Cranach cel Bătrân.
Clopotnița și fosta incintă
Biserica nu dispune de un turn-clopotniță integrat fațadei. În apropierea sa se află o clopotniță independentă, cu partea inferioară zidită și camera clopotelor construită din lemn. În aceasta s-a păstrat un clopot anterior Reformei, utilizat încă în cadrul unor ceremonii ale comunității săsești.
Sursele mai vechi amintesc existența unei curtine defensive în jurul bisericii. Zidurile nu se mai păstrează la suprafață, iar forma și amploarea fortificației nu pot fi reconstituite cu precizie fără cercetări arheologice. Din acest motiv, edificiul trebuie descris mai curând ca o fostă biserică fortificată decât ca un ansamblu fortificat conservat integral.
Știi mai multe despre Biserica evanghelică din Tătârlaua – altarul pictat de Vincentius Cibiniensis? Spune și altora!