Grigore CERCHEZ - promotor al curentului istorist și al stilului neobrâncovenesc
Grigore Cerchez s-a născut la 5 octombrie 1850, în satul Oșești, județul Vaslui, și a încetat din viață la 14 mai 1927, la București. Inginer civil, profesor și arhitect, a fost unul dintre principalii promotori ai curentului istorist în arhitectura românească, adept al recuperării valorilor tradiționale printr-o reinterpretare neobrâncovenească și neogotică.
A fost, de asemenea, primar interimar al Bucureștiului în două rânduri, în anul 1886.
Provenea dintr-o familie de vechi boieri moldoveni. Părinți: maiorul Pandele Cerchez și Elisa Lahovary. A avut opt frați.
- 1860: după moartea tatălui, familia se stabilește la București.
- 1866–1870: studii liceale la Paris.
- 1870–1873: urmează École Centrale des Arts et Manufactures, Paris – obține diploma de inginer constructor.
- 1876–1879: inginer-șef al orașului București; coordonează proiecte de canalizare și modernizare urbană.
A fost influențat de Ion Mincu, devenind unul dintre primii adepți ai afirmării specificului național în arhitectură.
Activitate academică și profesională
- 1880–1920: profesor de geodezie, tehnologie și construcții la Școala de Poduri și Șosele (actuala Universitate Tehnică de Construcții București).
- 1881: membru al Societății Politehnice.
- 1886–1888: membru în Comisia Tehnică Consultativă a Ateneului Român.
- 1889: membru în Consiliul de Administrație al Căilor Ferate Române și al Societății Române de Construcții și Lucrări Publice.
- 1891: membru fondator al Societății Arhitecților Români.
- 1897: profesor la Școala Superioară de Arhitectură.
- 1900, 1913–1927: membru al Comisiei Monumentelor Istorice.
- 1913–1918: președinte al Societății Arhitecților Români.
Formare și stil arhitectural
Cerchez s-a format în spiritul eclectismului francez, dar a devenit un militant al arhitecturii naționale. A promovat un stil neobrâncovenesc rafinat, cu elemente medievale și detalii gotice, adaptate la funcționalitatea modernă.
A avut o contribuție majoră la afirmarea unei școli românești de arhitectură și la formarea unei generații de ingineri-arhitecți.
Lucrări de arhitectură (selecție). Clădiri publice și instituții
- Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, București (1904–1908) – proiect general și fațadă.
- Palatul Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, București (1912–1927).
- Banca Națională a României, Filiala Brăila (1886).
- Palatul Academiei de Studii Economice – contribuție la proiectul general.
- Clădirea Poștei din Calafat – proiect integral.
- Planul de sistematizare al Bucureștiului după canalizarea Dâmboviței (1880).
- Teatrul Mihai Eminescu, Botoșani – proiect în stil eclectic (dispariție parțială).
Reședințe și conace
- Castelul Cantacuzino, Bușteni (1911).
- Casa Manu, Aleea Alexandru, București (1915).
- Casa Dissescu, Calea Victoriei (1910–1912).
- Casa Lahovary, str. Orlando (1906–1919).
- Casa Candiano-Popescu / Palatul Voievodal al Regelui Mihai, Șos. Kiseleff (1910; azi sediul ING Bank).
- Vila Mihail C. Suțu, Constanța.
- Conacul Romanov, Pleșoiu.
- Casa Dr. Herescu, Bd. Dacia (1911–1913).
- Casa Niculescu-Dorobanțu, str. G. Manu (1911–1913).
- Casa Constantin Niculescu-Dorobanțu, str. G. Manu colț cu Bd. Lascăr Catargiu (dispărută, 1944).
- Casa Bălănescu, Bd. Dacia (1920).
Lăcașe de cult și restaurări
- Biserica Bucur, București – lucrări de restaurare (1909).
- Biserica cu Sibile, București – planuri de refacere (1913).
- Sinagoga Cahal Grande, București (1890; distrusă în 1955).
Alte lucrări notabile
- Teatrul Comedia (azi Teatrul Odeon), Calea Victoriei (1911).
- Sediul Uniunii Artiștilor Plastici – clădire neogotică (demolată după cutremurul din 1977).
- O aripă a Palatului Cotroceni – Marele Salon de Recepție (reamenajat între 1925–1926).
Premii, funcții și distincții
- Primar interimar al Bucureștiului – aprilie–mai și august–noiembrie 1886.
- Membru fondator al Societății Arhitecților Români.
- Președinte SAR (1913–1918).
- Profesor universitar timp de peste patru decenii.
- Membru în Comisia Monumentelor Istorice – contribuții esențiale la conservarea patrimoniului.
Moștenire arhitecturală
Grigore Cerchez a lăsat o operă vastă, de la palate și instituții publice la reședințe particulare, marcate de echilibrul dintre tehnică și tradiție.
A fost un pionier al stilului neobrâncovenesc, un model de profesor și organizator al profesiei, iar lucrările sale reprezintă etape fundamentale în evoluția arhitecturii românești moderne.
Știi mai multe despre Grigore CERCHEZ - promotor al curentului istorist și al stilului neobrâncovenesc? Spune și altora!