Mircea ALIFANTI – arhitect modernist, profesor și cercetător
Mircea Alifanti s-a născut la 4 octombrie 1914, la Călimănești, județul Vâlcea, și a încetat din viață în 1973, la București.
A fost arhitect, profesor la Facultatea de Arhitectură din București, cercetător al arhitecturii de lemn și secretar științific al Uniunii Arhitecților, contribuind la patrimoniul arhitectural modern românesc prin proiecte publice și civice de referință.
Lucrează în atelierul arh. Duiliu Marcu (înainte de plecarea pe front). Este trimis pe front în al Doilea Război Mondial (Odessa), apoi lucrează la Direcția Generală a Construcțiilor Publice și Refacerii. În 1949 este înlăturat din funcții pentru participarea pe frontul anti-sovietic; ulterior devine secretar științific al Uniunii Arhitecților. A predat la Institutul/Facultatea de Arhitectură din București (începe în 1945), fiind apreciat ca profesor și mentor.
Educație, Formare și stil arhitectural:
Studii la Facultatea de Arhitectură, București (până în 1939). Formare profesională timpurie în atelierul lui Duiliu Marcu. Orientare funcționalistă, modernism de factură industrială în lucrările de început (Aerogara Băneasa, APACA), urmată de o sinteză personală în anii 1960–1970 („modernism liric”) în sediile politico-administrative și ansamblurile civice.
Lucrări de arhitectură:
- 1943–1944: Hala de montaj / Uzina de avioane (Colibași/Mioveni); Fostul Minister al Apărării Naționale, str. Brezoianu, București.
- 1944: Școală de 8 clase (Parcelarea Domenii), locuințe pentru funcționarii M.C.L.P.
- 1945–1948: Aerogara Băneasa, București (colab. A. Damian, N. Bădescu, C. Alifanti, P. Macovei ș.a.).
- 1947–1948: Fabrica de Confecții APACA, București (colab. I. Ghika-Budești, H. Stern, A. Damian).
- 1950–1955: Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii” / Casa Presei Libere (colab. H. Maicu – șef proiect, N. Bădescu, M. Locar ș.a.).
- 1959–1971: Participări la concursuri internaționale (Berlin-Est, Moscova S-V, ONUDI Viena, Centrul Pompidou) și interne (Iași, Pitești, Mausoleul Eroilor).
- 1969: Primăria Baia Mare (colab. A. Panaitescu, A. Florian ș.a.).
- 1970–1974: Primăria și Hotelul „Corona”, Bistrița (colab. A. Panaitescu, T. Benedek, A. Florian).
- 1978: Studiu de modulare și dimensionare a elementelor pentru locuințe (colab. M. Caffé, A. Florian, D. Hardt ș.a.).
- Activitate de cercetare (1954–1962): relevee și studii asupra caselor și bisericilor de lemn din Transilvania, Maramureș, Crișana, Banat.
Premii și distincții:
- 1970 – Premiul Uniunii Arhitecților din România pentru Primăria Baia Mare.
- 1973 – Profesor emerit (Facultatea de Arhitectură, București).
Moștenire arhitecturală:
Prin ansamblurile publice (Aerogara Băneasa, APACA, Casa Scânteii) și administrația civică (Baia Mare, Bistrița), prin cercetarea arhitecturii de lemn și prin activitatea didactică începută în 1945, Mircea Alifanti a marcat trecerea de la rigiditatea postbelică la un modernism matur, coerent și atent la detaliu, devenind reper pentru generațiile de arhitecți pe care le-a format.
Știi mai multe despre Mircea ALIFANTI – arhitect modernist, profesor și cercetător? Spune și altora!